Postări
.
Multinationalele au pus la punct un sistem foarte frumos.Ofera angajatilor lux la birou si mizerie acasa (prin intermediul salariilor).
Astfel incat angajatii sunt impinsi sa se identifice mai mult cu viata de la munca decat cu viata lor personala.
Astfel incat angajatii fac o schimbare de perspectiva. Satisfactia la care se raporteaza este satisfactia luxului de la birou, in loc sa fie satisfactia oferita de banii castigati.
Si asa se poate intelege de ce multinationala prefera sa plateasca mai multi bani, dar in alte directii, decat sa ofere parte din acei bani angajatilor. Salariatii nu trebuie sa aiba lejeritate materiala. Ei trebuie sa continue sa fie ametiti de mirajul luxului de la birou. Distanta intre confortul casei si confortul biroului trebuie sa ramana mare.
In jur vad colegi veniti de la tara. Din cei vreo 20 de oameni ai departamentului, suntem doar trei din Bucuresti. Pentru noi inca mirajul calitatii office’ului nu este atat de mare cum este pentru cei crescuti in case cu pereti valuriti facuti de un membru al familiei.
Iar ca mandri membri ai valului ’80 se reped sa considere peretele drept aţă al biroului ca fiind un castig fenomenal, o realizare personala suficienta pentru a compensa salariul de mizerie pe care il primesc. Firesc, peretele este doar un exemplu, un simbol.
Iar bomboana de pe tort este compusa din cativa indivizi carora li se ofera acelasi lux si acasa. Si functioneaza ca scop si frana. Ca scop din punctul de vedere al angajatilor. Ca frana, ei fiind cei care franeaza in realitate accesul celor multi la acel nivel de confort care i'ar scoate din miraj.
.
dom´le am citit ultimele doua articole si m-am hotarit: te aleg sef de sindicat. Stai sa sterg arhiva de praf, poate gasesc niste elogii mai elaborate.
RăspundețiȘtergereah nu.. eu doar vreau sa fiu o frana care traieste in lux! doar ca promit sa nu chinui chiar atat de stupid furnicile.
RăspundețiȘtergereNu functioneaza, crede-ma. Asa vroiam si eu dupa ce am incheiat procesul de rebelizare. Locul meu caldut unde nu ma deranjez decit io insumi si doar pt a evita efectele de bumerang pe care le aminteai. Adica si deranjul era conceput pt prelungirea confortului propriu. Ei bine, o asa zisa furnicuta, de fapt un banc cu blonda alive, a interpretat atitudinea mea blazat contemplativa ca pe oportunitatea ei de a ascende, scarita furnizandu-i ambitia mea leguminoasa. Nici pin´an ziua de azi nu s-a prins ca si-a pus singura bocancul pe grumaz. na ca m-am lungit.
RăspundețiȘtergereda. asta ar fi o problema. este imposibil de "inghetat" situatia intr'o anumita stare de fapte. nu exista acel punct unde poti spune "am invins", si apoi sa te asezi linisti in fotoliu, contempland viata (asta este un pic parafrazare de la un nene).
RăspundețiȘtergeresi mi se pare chiar enervanta treaba. e ca si cum ar trebui sa te plimbi cu bolovanu' pe deal ca un sisif amnezic. din nou si din nou sa recastigi pozitia generatoare de satisfactie.