Postări
.
Din categoria m’a făcut societatea om de şti’nţă!
Ie plină lumea de “Un experiment facut la Universitatea Yale in anii 60 a demonstrat ca cei care-si pun planurile pe hartie sunt si cei care le realizeaza in timp. Atunci cand luati loc si va puneti pe hartie telurile, va plasati in topul celor 3%. Deci nu e de mirare ca daca veti proceda la fel, veti incepe in curand sa aveti aceleasi rezultate ca si ei !”.
Frumos, nu?
Logic, demonstrativ. Persuasiv, cu autoritate. Doar e Yale, ce puşca ei!? Ethos de la mama lui! (în fine, de la strănepoata, căci ethosu’ fu instaurat ca şi concept (sau paradigmă) mai demultişor, iar Yale ăştia sunt ceva stră-stră-urmaşi)
Yale sau laye (româneste laie)? Cu articol nehotărat o. Adică o laie!
Apăi pentru că!
Nu vi se pare aşa, mai de bun simţ afirmaţia că oamenii care îşi urmăresc scopurile ceva mai insistent, au printre altele şi mania de a le scrie, printre alte preocupări care sunt efect al modului lor de a fi...? Şi că atât scrierea de hârtiuţe ca şi atingerea scopurilor sunt ambele efecte, urmări ale unei tipologii umane?
Adică da, statistic vorbind, cei ce notează îşi ating scopurile cu o rată mai mare decat ceilalţi! Dar astea sunt doar cifre care trebuiesc interpretate! Iar intrepretarea galinacee zice: păi ating fiindcă notează. Fiindcă prin natura lor, găinile văd doar bucăţile fizice din realitate şi le interpretează în ordonarea lor temporală.
Dacă însă, măcar şi ca găină, ne suim puţin pe gard şi privim chestiunea în ansamblu, înţelegem totuşi că a nota obiectivele este un efect, nu o cauză! Este - ca şi atingerea scopurilor - efectul felului de a fi, de a se comporta al oamenilor respectivi. Dacă eşti genul care îţi urmăreşti scopurile ceva mai maniacal, apăi vei face o grămadă de chestii. Notarea lor va fi una. Iar notarea este un efect al modului tău de a fi, nu o cauză per se a atingerii scopului.
Iar acum, tu ca om normal (adică nu acei 3% compulsivi-obsesivi – sau maniacali, mai simplu) copiezi una din acţiunile respectivilor... crezi că asta îţi va imbunătăţi rata de realizare a scopurilor?
Dacă următorul studiu va arăta că geniile au obiceiuri sociale bizare şi o uşoară smucitură de cap spre stânga... vei începe şi tu să smuceşti din cap la câteva minute, pentru a ajunge geniu?
Găinile zic că da.
Ba a naibii persuasiune, aţi observat cum a fost strecurată aluzia referitoare la excelenţă că astfel "va plasati in topul celor 3%"! Ei, acum deja aveţi şi motivaţie pentru a asculta ceea ce spune găina. Că doar veţi fi într'un top al naibii de select, doar 3%!
Your choice, ca de altfel... bi mai ghest! It uill bi veeeeri fan!
Ie plină lumea de “Un experiment facut la Universitatea Yale in anii 60 a demonstrat ca cei care-si pun planurile pe hartie sunt si cei care le realizeaza in timp. Atunci cand luati loc si va puneti pe hartie telurile, va plasati in topul celor 3%. Deci nu e de mirare ca daca veti proceda la fel, veti incepe in curand sa aveti aceleasi rezultate ca si ei !”.
Frumos, nu?
Logic, demonstrativ. Persuasiv, cu autoritate. Doar e Yale, ce puşca ei!? Ethos de la mama lui! (în fine, de la strănepoata, căci ethosu’ fu instaurat ca şi concept (sau paradigmă) mai demultişor, iar Yale ăştia sunt ceva stră-stră-urmaşi)
Yale sau laye (româneste laie)? Cu articol nehotărat o. Adică o laie!
Apăi pentru că!
Nu vi se pare aşa, mai de bun simţ afirmaţia că oamenii care îşi urmăresc scopurile ceva mai insistent, au printre altele şi mania de a le scrie, printre alte preocupări care sunt efect al modului lor de a fi...? Şi că atât scrierea de hârtiuţe ca şi atingerea scopurilor sunt ambele efecte, urmări ale unei tipologii umane?
Adică da, statistic vorbind, cei ce notează îşi ating scopurile cu o rată mai mare decat ceilalţi! Dar astea sunt doar cifre care trebuiesc interpretate! Iar intrepretarea galinacee zice: păi ating fiindcă notează. Fiindcă prin natura lor, găinile văd doar bucăţile fizice din realitate şi le interpretează în ordonarea lor temporală.
Dacă însă, măcar şi ca găină, ne suim puţin pe gard şi privim chestiunea în ansamblu, înţelegem totuşi că a nota obiectivele este un efect, nu o cauză! Este - ca şi atingerea scopurilor - efectul felului de a fi, de a se comporta al oamenilor respectivi. Dacă eşti genul care îţi urmăreşti scopurile ceva mai maniacal, apăi vei face o grămadă de chestii. Notarea lor va fi una. Iar notarea este un efect al modului tău de a fi, nu o cauză per se a atingerii scopului.
Iar acum, tu ca om normal (adică nu acei 3% compulsivi-obsesivi – sau maniacali, mai simplu) copiezi una din acţiunile respectivilor... crezi că asta îţi va imbunătăţi rata de realizare a scopurilor?
Dacă următorul studiu va arăta că geniile au obiceiuri sociale bizare şi o uşoară smucitură de cap spre stânga... vei începe şi tu să smuceşti din cap la câteva minute, pentru a ajunge geniu?
Găinile zic că da.
Ba a naibii persuasiune, aţi observat cum a fost strecurată aluzia referitoare la excelenţă că astfel "va plasati in topul celor 3%"! Ei, acum deja aveţi şi motivaţie pentru a asculta ceea ce spune găina. Că doar veţi fi într'un top al naibii de select, doar 3%!
Your choice, ca de altfel... bi mai ghest! It uill bi veeeeri fan!
io hartia - ca un bun ecologist - o folosesc intr-un singur scop. in ziua de salar. pun pe hartie ce-am de dat si cu ce raman. injur de fiecare data si arunc hartiuta la cos deprimata. inseamna asta ca imi fac plan?
RăspundețiȘtergeredepide. daca obiecivul tau este de a fi deprimata, - da! si uite, gainile au dreptate, chiar functioneaza!
RăspundețiȘtergeredar daca obiectivu' tau e... oricare altu'... mh, suntem in ceaţă. n'avem raspus.
asa ca mai bine ne intoarcem la singurul raspuns gasit si afirmam ca teoria galinacee ajuta planurilor depresive.
(afirmatie sub deviza preluata din sah: un plan prost e mai bun decat niciun plan)
tocmai am fost la masa. la'mpinge tava. si am ales pentru felul doi ciulama cu pipote si ciuperci. in mod special si anume pentru ciuperci. (pipotele erau bonus iar ciulamaua era minus.)
RăspundețiȘtergeremi'au pus:
o farfurie plina de pipote. putina zeama de ciulama (mult mai apoasa decat trebuia). si... o ciuperca! mai precis o jumatate de champignioana.
acu'...stiu de ce. pentru ca nu am scris pe bilelel frumos cu culori colorate ca vreau ciuperci multe in farfurie! daca il setam ca scop, si il scriam si il infigeam in perete sau pe frigidela... la masa pur si simplu, bai mirical, as fi avut o strachina plina de ciumperci!
(oricum este o enigma cum de s'au adunat la mine atatea pipote, pentru ca in tava cu haleala se vedeau numai ciuperci!)