..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

vineri, 29 august 2008

balaurul, eunucii si cavalerul

Din copilarie, solutia in fata batailor de la sotul mamei a fost retragerea in carti. In lumea cartilor, unde lucrurile se intamplau corect, si probabil suferinta mea era mai mica. Doar erau carti, nu?

Insa, firesc, au fost si efecte secundare. Mai ales faptul ca acum, pentru mine, un cineva ca sa fie cineva trebuie sa il bata pe zmeu, sa il infranga pe capcaun. Iar prin definitie capcaunul si zmeul sunt de cateva ori mai mari ca eroul.

Mda, am fost atras (convins) iremediabil de tiparul cavaleresc, eroic.

Apoi a trebuit sa supravietuiesc in lumea asta. In care mai totul se intampla fix de’a’ndoaselea.

Lupta nu este cu balaurul. Balaurul este evitat.

In scoala de exemplu, reputatia se obtine batandu’i pe cei mici, neajutorati. Nevinovati. Rar se intampla batai intre vedete... de regula vedetele se iau de cei slabi.

Apoi la munca, similar, conflictele cu cei mari sunt evitate. Din nou, puterea se obtine calcandu’i in picioare pe cei mici. Si prin alipire slinoasa fata de cei mari.

Ceilalti, reusesc fiind a nobody. Ca sa nu deranjeze balaurul. Si atunci balaurul ii lasa uneori in pace. Iar daca sunt cuminti, chiar mai primesc si ei cateva firmituri. Traiesc ca niste castrati care in fata balaurului sunt marionete gri, fara vointa, fara personalitate, dar care in fata prietenilor, sau chiar si a colegilor, se transforma in indivizi care se lauda, care fac parada, cauta cu disperare penibila sa faca impresie. (partea stupida e ca penibilul nu se vede decat daca esti detasat de context, ceea ce nu se intampla in cazul cunoscutilor acestora) Si asta’i tot ce fac ei in viata asta. Impresie. Si sprijina balaurul prin inactiune. Prin permisiune. Ei se ascund in spatele termenului toleranta. La naiba, toleranta e altceva decat indoirea spatelui in fata nedreptatii, cu argumentul “n’ai ce’i face” tinut strans, in brate.

Cine e balaurul in ziua de azi? Nesimtirea, prostia, tupeul, incompetenta, nesimtirea, prostia, nesimtirea, prostia, nesimtirea.

Asa ca, din cand in cand, umplut de scarba fata de lumea asta de nesimtiti si eunuci, imi permit sa reactionez murdar. Cavalerul nu are ce cauta aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.