Postări
Si de fapt ma uit in jur si ma cuprinde disperarea.
Lumea mea nu e aici.
Si o iau, si o arunc, si o ignor.
Si ma saltimbancesc cat pot.
Si ea, lumea mea, se intoarce. Si ma intreaba ce dracu fac.
Si o iau de la cap.
De cateva ori pe zi pentru prostii marunte.
De cateva ori pe saptamana pentru prostii nemarunte.
De cateva ori pe an imi vine sa urlu.
De cateva ori urlu.
Si o iau de la cap.
Si caut.
Si nu este.
Sau este prea mult.
Asa ca mai bine o iau de la cap.
si merg in varful picioarelor, saltimbancindu'ma, pentru a nu speria.
ai apoi...
nebunia controlata, mimata de la castaneda... lasa sechele. Te trezesti ca.
si de fapt te privesc de jos
RăspundețiȘtergeresi de fapt doar neputinta imi ramane
sa te agat in cui scurgand nefericirea
sa te mai tin o zi cu ploi si vanturi
ca sa-ti pricepi fiinta.
si de fapt nu esti singur,
nici trist, nici fericit
gandul ti-e dusman acum
plimbat prea mult peste hotare.
de fapt, directia este gresita
comorile`s mai la indemana decat speri!
de fapt TU esti iubit!
Si devine rutina si nu te mai astepti sa iasa nimic bun din asta. Si mereu o iei de la capat, si iar, si iar...
RăspundețiȘtergereOpreste-te. Aseaza-te pe o banca. Respira. Priveste un nor, un fir de iarba, un copil... Zambeste. Zambeste-ti. Tie, pentru tine. Pentru ceea ce doar tu ai si a carui taina o stii doar tu. Inchide ochii, da capul pe spate, intinde mainile pe spatarul bancii.
intai mortyse ca e mai scurt.
RăspundețiȘtergereda, astea mergeau intr'o vreme. acum vreau mai mult.
Astea erau doar inceputul. Pentru acel "mai mult", oprirea caruselului e doar primul pas. (Asta mi-a adus aminte de ceva cu..."opriti lumea! vreau sa cobor". Habar n-am de unde vine.
RăspundețiȘtergere