plecat in 2 mai ajuns in vama

Plecat in 2 Mai. Intempestiv, ca si anul trecut, ca atunci tare bine fu.
Numai ca iaca regula (pe care se pare ca nu reusesc sa o sar prea des): cel mai bine e ultima zi / seara / ore.
Ca am ajuns vineri seara. Cu doi pusti culesi la autostop care mi’au schimbat destinatia.


Ca au zis ca e un festival de ceva muzichie. Au gasit copii astia (astia in general, nu anume cei doi) o modalitate de a se distra tare obositoare. Si cu ceva adjutanti. Mai naturali ori ba, in functie de preferinte. Fin’ca in gluma unu’ de la bar cand s’a oprit muzica brusc, a urlat: “Baah! Acum imi opresti muzica, cand tocmai am luat pastila?! Eu ce dracu fac acum?” eu am ras, dar o gramada s’au crispat... le era frica de politie.

Festival care m’a privat de somn vreo circa 60 de ore. La care se adauga dificultatea de a dormi in sac pe nisipul din vama, care uluitor (pentru mine) e mult mai inconfortabil decat cel din 2mai.
Sambata dimineata pe la sase am fost botezat. Zeus.


Ea m’a botezat. Si pana sa apuc sa ma dumiresc ce vrea de la mine m’a si afumat. Si’a disparut odata cu efectul.
Apoi am migrat catre plaja. Unde stateam hipnotizat. Deh’ proasta idee ma gandeam... barbat singur de cateva luni, mers pe plaja in vama... la naiba, puteam sa’mi iau un hustler si sa’l citesc in public, pe o terasa la amiaza, daca tot vroiam sa ma chinui, mai rau ca un masochist de cariera. Baga un lup intr’o stana de oi. Si leaga’l de’un par. Si obtii aceeasi chestie – ca eu am niste retineri la capitolul ‘a agata’...
Asa ca am schimbat postul. Si ca sa evit decorul de sani zburdand liberi, veseli si orgoliosi, cu orice forme, dimensiuni, culori si consistente, am gasit activitati carora m’am dedicat cu insistenta: inot, voley, inot, voley, inot, voley. Am ignorat astfel cu destul succes ceea ce aveam de ignorat.
Numai ca am ignorat si soarele. De fapt, la un moment dat, cand stiam ca ar trebui sa ma feresc cumva, am trecut peste subiect, zicandu’mi ca la naiba, dupa o viata cu veri petrecute pe plaja tre’ sa fi invatat organismul meu cum sa se protejeze si singur. Ca doar capacitatea de a ne adapta la mediu doar nu sta degeaba.
Gresit.
A doua zi de dimineata eram pe butuci. Pielea era mai arsa ca oricand. Febra musculara de la inot si voley ca dementu’ era regina. Oboseala basca. Iar premiera in viata mea: insolatieee!
Si cum nu am fost dejaba sanitar in armata, fuga (impropriu fuga) la farmacie si luat bomboane. Si luat un ditamai pepenele si luat piersici mari zemoase. Si bagat in mine chestiile astea cu simt de raspundere. In reprize alternate cu bolire in masina din dotare, prima data (iar) in viata cand am bolit cu maraieli. Ca din cand in cand mai maraiam de durere. (doar in doua zile s'au petrecut cateva prima data - la varsta asta... hm...)
Din cand in cand mi se parea ca am reusit. Si ieseam catre oameni, ceva... nope. Dupa zece metri simteam ca ma indoi. Si vreau inapoi sa’mi plang de mila. (mai ales ca erau in decor si cateva oane, deh, doar eram in vama)

Cineva mi'a desenat pe masina o inima. Sper sa nu fi fost un tip...


Insa la iesirea de la ora sapte (seara) am reusit. Era undeva pe fundal ceva neplacut, dar eram din nou capabil de conversatii, una, alta.
Si m’am intalnit cu vali. Vali Craciunescu, deh. Il mai vazusem prin vama cand intram in masina sa bolesc. Si in urma lui un tip spunand gagicii lui ca e “plin de el”. Na, simtea omu’ nevoia sa bage in umbra vedeta care trecea pe langa femeia lui, probabil avea ceva probleme de siguranta in relatie...
In fine. La dracu cu femeile. De vineri seara pana duminica seara n’am vazut pe nimeni sa’mi zambeasca (evitand episodul cu tipa vesela). La naiba. Am mers cu vali, am mancat (ura, insemna ca deja sunt sanatos) si apoi am iesit la o terasa unde ne rezervasem o masa mai devreme. Din momentul in care am inceput sa merg alaturi de el, juma din populatia feminina se uita la el, un sfert ne ignora, un sfert se uita la mine. Si’mi zambea. De parca acu aveam trei d’alea in plus!
Si uite’asa in ultima seara in loc sa ma bag la somn, am stat pe terase deconectandu’ma cu zambete anonime. Sa’l pupe tata pe vali. Baiat de treaba. Mai ales ca de fapt ne’am cunsocut prin intermediul unor prieteni comuni, nu aveam cine-stie-ce istorii comune. Si mai ales ca unul din prieteni, dan (helciug, de’) - nu’i mai e chiar atat de prieten. Dar dupa cum se vede treaba mai bine ma distrez acum cu vali decat cu tipul cu care am copilarit, cu care mi’am disputat suprematia la sah in gasca noastra din romana, cu care am descoperit in adolescenta ca se poate discuta si altceva in afara de vreme, filme samd.
La 4 dimineata (duminica spre luni) aveam de gand sa plec spre casa. Sa ajung direct la birou.
Dar pe la 2 si juma’ am realizat ca totusi, daca tot nu dorm, cu cat plec mai repede cu atat mai bine.
Si a fost un drum groaznic. Sunt rau de somn. La naiba, am incheiat cateva relatii fin’ca pe ele le apuca cearta (sau ceva similar, nu'mi era prea clar - ele le numeau lamuriri, parca) fix cand mi se facea somn. Am baut energizante nonstop. Nu stiu daca au avut vre’un efect, ca singura vointa care’mi ramasese era de a inchide ochii, de a dormi...
Dar am supravietuit. Azi mi s’a spus ca ieri la birou am fost stafia lui liviu la cozia... ca nu m’au vazut...
Si am mai descoperit ca soarele imi schimba culoarea ochilor. Si face un degrade de albastru de ma admiram singur in oglinda.
Week-end-ul care vine am auzit ca merge in vama o gasca de 30 de oameni. Plus inca alte doua se vorbesc...
Sa ma duc, sa nu ma duc...