Manajeru’ de forma

.

Exista manajeri care fac lucrurile de forma. Adica ei fac ceea ce au invatat la cursuri, ori ceea ce le spune procedura. Nu ceva provenit dintr’un simt, dintr’o judecata proprie.

Iar lucrurile facute de forma se simt. Si n'au valoare.

De par example, manajeru’ de IT (si altceva), iesi azi de dimineata din acvariul sau (aici birourile de manajeri au pereti de sticla), se aseza pe un scaun in marele birou open space, si deschise discutii sociale cu angajatii, pe teme de vreme. In cazul de fata, din ziarul financiar, discutii pe margine titlurilor.

Il lasam in pace. Insa nu m’a lasat el pe mine. A intrebat oarecum in directia mea oare unde o fi... ceva, nu stiu ce. Stiam ca vrea doar cuvinte goale, scurte, de curtoazie. Nu, multumesc, nu servesc. Mai ales acum. Am ignorat intrebarea, fiind foarte concentrat la pixelii monitorului. Ciudat, yahoo messenger are un punct in caseta de text! Nu, nu este pixel mort, nu, nu este un semn de punctuatie scris de mine. Caseta este goala, am sters din ea tot, insa acel punct ramane, si se misca odata cu fereastra de mess. Tipul repeta intrebarea, mentionandu’mi si numele. Din pacate pentru el, nu a invatat ca nu e bine sa ma fortezi sa vorbesc atunci cand nu vreau sa vorbesc.

Ii raspund ceva vag. El ma ajuta, cu cred ca e pe mihai bravu, incolo, in dreapta. De regula cand formulez asa ceva... o fac ironic. El este serios. Ii repet cuvintele lent, intrebator, accentuand in dreapta, cu o privire stupida. Ok, a inceput sa inteleaga. Daca n'ai ce vorbi sau nu stii sa te exprimi, nu ma instiga! A mutat discutia catre altii care se bagau in seama.

Ajunge apoi la un articol despre economia chinei. Si ne tot citeste din el liniile principale.

Ghinion. Dupa ce m’a provocat, a nimerit un subiect cald pentru mine. Si le spun despre resursele inepuizbile ale chinezilor. Date in primul rand de faptul ca ei nu respecta regulile jocului. Adica uite, cand au avut nevoie de depasiri de productie la hectar, in ceea ce priveste organele umane pentru transplant, au facut razii pasamite pentru recoltarea de dusmani ai poporului. Pe care nu i’au mai executat prin impuscare. Ca stricau marfa. Ci prin disecare. Asta poveste de la un batran chinez vine, cu mentiunea ca el a scapat in viata datorita varstei inaintate. Iar organele lui se aflau deja in termenul de expirare natural.

De la lumea sigura si calda a cifrelor economice colosale din ziarul financiarul, la realitati umane inumane... lu’ sefu’ i’a cam pierit chefu’ de socializare. Mai citeste un rand-doua si dispare intr’o discutie pe teme ceva mai lucrative.

Discutie in care o tanti, apoi si colegele ei, ii spun ca in urma contactului cu oamenii din firma achizitionata (furnicile din articolul anterior) au aflat ca se sta pe un butoi de pulbere, fiindca nevoile lor de baza au fost ignorate (stiu din alte surse ca de exemplu nu li se aproba la achizitie nici macar hartie A4 necesara pentru taskurile zilnice, in timp ce colegii din biroul alaturat fac risipa stupida de asa ceva, si li se permite doar pentru ca ei sunt din structura multinationalei). Discutie in care manajeru’ spune ca este rolul acestor femei de a’si folosi experienta si priceperea ca sa ii convinga pe oameni ca schimbarile sunt spre binele lor! Cu alte cuvinte sa’l convinga pe omul care nu primeste hartia pe care i se cere sa scrie tot felul de lucruri ca... e spre binele lui ca n’are cum sa’si faca treaba asa cum acelasi sef ii pretinde sa o faca!
Ea ii repeta ca oamenii sunt pachet de nervi pentru ca nu’s lasati sa munceasca, nu li se asigura conditiile minime de munca, el ii repeta sa ii intrebe cu ce considera ei ca ar imbunatati procesul muncii, in vederea cresterii gradului de satisfactie a clientului...

(Total pe alta lume manajerii astia. Si incapatanati in norii lor.)

Ma bufneste rasul cand il aud, parca ar fi un mic ceausesc, cu fraze pompoase, lungi si goale. Ei se uita toti la mine, vag interzisi de reactia mea, eu pretind ca am citit un banc pe monitor. Sau un mail amuzant de la vre’un utilizator imaginativ.

Un var mi’a dat 6 luni aici. Maxim.

Insa de curand am inceput sa vad angajatii multinationalei nemultumiti de cum sunt tratati angajatii firmei cumparate! Ceea ce mi se pare chiar interesant. Voi mai sta pe'aici, fie si numai pentru a vedea cum evolueaza lucrurile. E ca o carte interesanta pe care nu am cum sa o citesc mai repede. Si e una cu viata reala!

.