Postări
o
Lumea lui.
Un individ din specia masculilor lovit cu leuca va avea ceva energie debordanta pentru a zumzai pe langa o potential-viitoare partenera.
Iar daca omu’ are o parte ceva mai visatoare, are atunci si niste neplaceri cu comportamentul de cocoseala macho, asa ca il va ocoli, si va ajunge direct la chestii hard / heavy. Pe care le va emite catre ea.
In mod firesc, el la va considera ca fiind actiuni outstanding, surprize, lucruri de poveste.
Timp in care daca de la ea nu primeste vreun mesaj clar de NU mai baiete, pentru ca nu imi placi !... la fel de firesc el va interpreta asta ca un semnal pozitiv. Deh, cand ai capsa pusa si un ciocan in mana toate cuiele din jur sunt cuie ! ...si nu mai exista nimic altceva pe lume.
Si chiar daca primeste un nu, insa nu este foarte clar, adica un nu de genul „nu, pentru ca nu cred ca peste un an vei mai fi la fel de atent cu mine” – asta nu este nu! Asta este o cerere de demonstrare a stabilitatii!
Asa ca el continua netulburat.
Lumea ei.
Ei nu ii place sa spuna nu.
Acum sa nu fim malitiosi, rai sau misogini si sa spunem ca ea nu spune nu’uri explicite, puternice, pentru ca si’a dat seama ca astfel lumea este mai... receptiva la dorintele ei.
Si sa spunem doar ca ei nu ii place sa spuna nu.
Si ca ea considera ca a nu da curs semnalelor lui este suficient de explicit. Este felul ei de a refuza fara a spune nu.
Astfel incat atunci cand se ajunge la telefoane-vizite-surpriza la 1 noaptea...
El va considera ca motivul super-romantic pe care il are justifica pana si miscarea stelelor.
Ea va considera ca este agresata, invadata (!).
El vede romance, ea vede agresiune, asa ca iata cum sfarsesc barbatii aia despre care se plang femeile ca nu exista! Iar postfactum de ce nu mai exista barbatii despre care femeile se plang ca nu exista. :D
Si bizar, ea vede agresiune in acte cu radacina emotionala, dar nu vede agresiune in acte cu radacina macho !
In fond toate astea duc la lunga discutie despre interpretabilitatea actelor. Fiecare interpreteaza cum ii convine.
Aceasta poveste despre diferentele intre lumi tocmai imi povesti cineva la birou. Din lumea ele’lor. Iar mie imi aduse aminte de alta poveste similara din trecut. Din lumea... mea. De pe vremea cand lovitu’ cu leuca era un sport la mare cinste.
Hm, erau cateva aspecte pe care nu reusesc sa le subliniez cum vroiam initial. Si imi pare cam gol articolul, dar nu stau sa il mai pieptan pentru ca ma grabesc. Printre altele vad ca in lumea ele'lor spusul de nu'uri clare, indubitabile este ceva gen area 51! Se ajunge acolo doar in cazuri limita.
Un individ din specia masculilor lovit cu leuca va avea ceva energie debordanta pentru a zumzai pe langa o potential-viitoare partenera.
Iar daca omu’ are o parte ceva mai visatoare, are atunci si niste neplaceri cu comportamentul de cocoseala macho, asa ca il va ocoli, si va ajunge direct la chestii hard / heavy. Pe care le va emite catre ea.
In mod firesc, el la va considera ca fiind actiuni outstanding, surprize, lucruri de poveste.
Timp in care daca de la ea nu primeste vreun mesaj clar de NU mai baiete, pentru ca nu imi placi !... la fel de firesc el va interpreta asta ca un semnal pozitiv. Deh, cand ai capsa pusa si un ciocan in mana toate cuiele din jur sunt cuie ! ...si nu mai exista nimic altceva pe lume.
Si chiar daca primeste un nu, insa nu este foarte clar, adica un nu de genul „nu, pentru ca nu cred ca peste un an vei mai fi la fel de atent cu mine” – asta nu este nu! Asta este o cerere de demonstrare a stabilitatii!
Asa ca el continua netulburat.
Lumea ei.
Ei nu ii place sa spuna nu.
Acum sa nu fim malitiosi, rai sau misogini si sa spunem ca ea nu spune nu’uri explicite, puternice, pentru ca si’a dat seama ca astfel lumea este mai... receptiva la dorintele ei.
Si sa spunem doar ca ei nu ii place sa spuna nu.
Si ca ea considera ca a nu da curs semnalelor lui este suficient de explicit. Este felul ei de a refuza fara a spune nu.
Astfel incat atunci cand se ajunge la telefoane-vizite-surpriza la 1 noaptea...
El va considera ca motivul super-romantic pe care il are justifica pana si miscarea stelelor.
Ea va considera ca este agresata, invadata (!).
El vede romance, ea vede agresiune, asa ca iata cum sfarsesc barbatii aia despre care se plang femeile ca nu exista! Iar postfactum de ce nu mai exista barbatii despre care femeile se plang ca nu exista. :D
Si bizar, ea vede agresiune in acte cu radacina emotionala, dar nu vede agresiune in acte cu radacina macho !
In fond toate astea duc la lunga discutie despre interpretabilitatea actelor. Fiecare interpreteaza cum ii convine.
Aceasta poveste despre diferentele intre lumi tocmai imi povesti cineva la birou. Din lumea ele’lor. Iar mie imi aduse aminte de alta poveste similara din trecut. Din lumea... mea. De pe vremea cand lovitu’ cu leuca era un sport la mare cinste.
Hm, erau cateva aspecte pe care nu reusesc sa le subliniez cum vroiam initial. Si imi pare cam gol articolul, dar nu stau sa il mai pieptan pentru ca ma grabesc. Printre altele vad ca in lumea ele'lor spusul de nu'uri clare, indubitabile este ceva gen area 51! Se ajunge acolo doar in cazuri limita.
o
Stii prea bine ca este un act de interpretare... dar fiecare interpreteaza prin acea prisma a intamplarilor traite. Filtreaza prin acea prisma intamplarilor traite. De asta mii de povesti si mii de interpretari ;) ca deh! doar suntem fiinte complexe... de ce? sincer nu stiu :D
RăspundețiȘtergeream ajuns intr'un punct ceva mai cinic. si sustin acum ca interpretarea este mai mult corelata cu dorintele de moment decat cu istoricul personal.
RăspundețiȘtergerecinismul apare in momentul in care fac diferenta intre sexe. femeile, ceva mai in-dispuse catre obiectivitate, interpretarea se face corelata mult mai mult cu dorinta de moment, in timp ce barbatul, inteligent prin definitie (!), obiectiv, de tinde sa interpreteze mai mult relationat de istoric, mai rar de dorinta. :D