Eu nu exist!

o

(ana, te rog da link’ul acestui articol jurnalistului pe care ziceai ca’l stii interesat de astfel de lucruri)

Mai stiti povestile cu birouri unice, cu modernizarea aparaturii de stat, cu reorganizarea functionarilor publici? Mai jos voi povesti cum toate astea n’au nicio legatura cu realitatea, sunt inca in functiune nesimtirea si aruncarea sistematica a cetatenilor pe drumuri interminabile, cu o imaginatie care il fac pe kafka sa para un amator penibil.

Statul roman ma considera inacceptabil pentru a avea act de identitate!

Imi expira buletinul.
Asa ca imi iau o zi libera. Initial vroiam sa’mi iau o saptamana. Pentru ca stiam cu cine am de’a face.

Ma duc la sectia 1 politie (am mai povestit despre nesimtirea si tampenia care guverneaza acolo), in piata romana, unde oficial am locuit de cand ma stiu. Este o sectie mare. Are ditamai cladirea. Ba recent i’au mai construit inca una. Cu birouri inutil de multe si ca atare goale – am aflat asta cand am fugarit un hot de buzunare prin zona si am fost de’am dat declaratii prin marea cladire goala.
Intru si la receptie... nimeni. Stau pret de’un minut. Mai statea inca un pusti. Si doi batrani pe niste scaune. Un militian tanar, ca nici macar noua garda nu pierde metehnele celei vechi, se scobea in dinti si se juca ceva pe telefon. Sau scria un mesaj incredibil de lung. Rezemat intr’o rana, de receptie, pe partea exterioara a ei. Cand imi expira timpul de asteptare de bun-simt (desigur, raportat la sistemul meu), ma duc la singurul militian vizibil (cel cu telefonul) si’l intreb ce si cum fac pentru prelungirea cartii de identitate. Brusc si mai ales socant, devine cooperant. Si imi spune ca evidenta populatiei s’a mutat, pe strada Pechea. Probabil din cauza birourilor prea numeroase, prea goale, ii tragea curentul aici. De mai bine de 30 de ani evidenta populatiei era aici! Militia poreclita din poignet politie este aici, insa evidenta populatiei... nu! Caci... de ce sa nu punem oamenii pe drumuri intr’un carusel kafkian? Principiul birourilor unice, spunea cineva?
Pe strada Pechea, sub podul Baneasa. Hm... pe sub podul respectiv trec trenuri. Destul de des, chiar.

In mod normal, in ultimul timp folosesc metroul. Insa de aceasta data ma duc acasa, iau masina. Evident, voi avea de colindat! Si mai iau si un teanc de acte, preventiv. Si caut pe harta strada. Pe prima harta gasita... numele apare in cautare, insa strada nu este gasita! In cea de a doua, imi pozitioneaza strada minunata undeva zona cartierului francez.

Ajung in zona respectiva, ma invart urmarind numele strazilor. Opresc de doua ori, intreb vreo 10 persoane. Niciuna nu stie despre strada, despre circa de politie.

Opresc a treia oara, langa niste taximetristi. Imi spun ca evidenta populatiei este peste pod, in diagonala fata de pozitia actuala. Pe niste stradute laturalnice, mai in spate.

Deci un birou de deservire a populatiei a fost mutat dintr’o zona accesibila, populata, intr’o zona industriala, unde exista vag vreo doua mijloace de transport (nu metrou!), la cel putin 10 minute de mers pe jos intre birou si vreo statie de plimbatoare publice! Grija pentru populatie, nu? Grijania mami lor de nesimtiti burtosi!

Ajung la sectia de politie. La avizier vad ca, un flash-back, postate pagini din monitorul oficial. La ghiseu, functionarele publice au pretentia ca fiece cetatean sa vina cu lectia invatata! Sa stie precizarile din monitorul oficial!

Astept vreo 10 minute pentru 3 persoane, fiind un singur ghiseu deschis din 3. Celelalte doua sunt de'a dreptul blocate cu fisete si dosare, deci niciodata folosite. Cer informatii:
Ce trebuie sa fac pentru a’mi schimba buletinul valabil?
Mi se raspunde prompt sa vad la avizier! Firesc, hai sa ne aducem aminte de lectiile de drept din generala si sa descifram limbajul legal folosit in monitorul oficial!Sa nu fim totusi rai (nu avem nevoie, ne ofera ei suficiente stupizenii), sunt si cateva exemple de cereri tipizate. Ma intorc la ghiseu, cer tipizatul pe care putea sa mi'l dea de cand m'a trimis sa verific avizierul (!) si... avem o discutie:
-Ok, am buletin deja valabil nu presupune ca... este valabil? Nu am vreo sansa de a’l prelungi / schimba fara sa aduc acte de proprietate de casa in original?
-NU!
-Ok, eu nu am de unde sa am acte de casa, asta inseamna ca nu am cum sa’mi fac buletin, desi am deja unul valabil pentru inca vreo doua saptamani?
-DA! Nu aveti cum!
-Ok... pot intra in audienta la cineva...?
-Da.

Statistic, doua raspunsuri pozitive din trei. Practic, doua raspunsuri aberante din trei. Pana si americanii, in tara aia a lor nenorocita, tot isi pot face act de identitate numai in baza unei casute postale – ca adresa de contact!

Intru in audienta. Povestesc. Domiciliul meu este o casa fosta nationalizata, actualmente retrocedata. Eu ex-chirias in respectiva casa. Firesc, proprietarul nu imi va pune la dispozitie act de proprietate in original, la 15 ani dupa ce a dat in judecata asociatia de locatari (me included), la 10 ani dupa ce a castigat procesul, la 5 ani dupa ce a avut dreptul sa ma dea afara. Mie, chiriasului care i’am platit timp de 5 ani o chirie derizorie, ceea ce’i provoca o furie rece, permanenta. Mie, chiriasului despre care el considera ca i’am folosit bunul lui in mod nejustificat, timp de 30 si ceva de ani.

(situatie in care de altfel au ajuns multi cetateni, prin grija directa a statului roman. si nu am pretentia ca statul sa imi dea casa, ci am pretentia ca statul sa nu'mi ceara acte imposibile cand imi indeplinesc obligatia tot de el impusa, de a'mi face act de identitate).

Iar acum locuiesc singur, in casa tatalui meu decedat cu cateva luni in urma. Casa ale carei acte de proprietate au ramas in suspans de vreo 30 de ani incoace, de la moartea bunicilor. Succesiunile necesare nefiind facute. (Multi mostenitori, mai bine se darama casa decat sa accepta sa fie trecuta in proprietatea deplina a cuiva care sa aiba grija de ea.) deci eu ca individ care nu am gresit cu nimic in cadrul sistemului... ma trezesc putin pe dinafara.

Tata, de altfel, fiind prins in aceeasi roata. Nu putea sa isi faca buletin pentru ca nu avea act pe casa, nu putea sa faca act pe casa fiindca nu avea buletin. Ba mai mult, era cat p’aci sa raman cu el mort, in casa, in imposibilitatea de a’l inhuma, din cauza ca evidenta populatiei nu’i considera actul de identitate valid (o tidula provizorie, expirata cu vreo doua-trei luni in urma, cand aveam probleme cu a’l spala din cauza durerilor – cancer – daramite sa ne plimbam sa facem acte!)
Mi se raspunde, in audienta:
-Nu ai cum sa’ti faci act de identitate!
-Aha!... (Ok, asta stiam deja...)
-Dar putem sa iti facem o carte de identitate provizorie. Iar intr’un an rezolvi actele cu casa si iti faci...
Da, in 12 luni rezolv acte si tensiuni ce treneaza de 30 de ani, in conditiile in care numai pentru cautarea actelor cadastrale din acea zona, statul roman are nevoie de cca 6 luni. Iar eu ma chinui de vreo 3 luni sa platesc impozitul pe casa, fara care nimic nu poate demara. Si nu reusesc datorita functionarelor statului roman. De la CEC. (stiu ca am scris despre asta, nu mai gasesc articolul)
Fie, facem tidula provizorie. Ca tata. Probabil si matza va avea ceva probleme sa ma inmormanteze! Asta e! Statul roman considera ca in conditiile actuale sunt jumatate de cetatean. Sau cetatean provizoriu.

Ce facem pentru tidula provizorie? (despre care tare sunt curios sa’i stiu limitarile – adica oare ce nu am voie sa fac in baza ei, fiindca este provizorie)
Pai firesc avem de facut drumuri!
1. Pentru a plati o taxa de 1 leu (UN LEU!) la directia de taxe si impozite a sectorului respectiv, nu la oricare!
2. Pentru a plati o taxa de 4 lei (PATRU LEI!), taxa extrajudiciara, taxe si impozite, sau la posta romana, timbru fiscal.
3. Pentru facut poze! Desi au fost dotati cu supertehnologie, ei o folosesc numai pt a face poze de buletin. Nu si pentru acte provizorii, ca se strica!

Mama lor de nemernici! Ma plimba prin bucuresti, de la ana la caiafa, pentru ca sa platesc 5 lei si sa’mi fac poze pe care mi le puteau face si ei! Grijania si prescurea...!

Ajung la adesa specificata in anunturile avizierului lor la directia de taxe si impozite. Santier! Intru vis-a-vis la o filiala CEC si intreb vag despre chestia care obisnuia sa fie aici. Mi se spune ca evident, s’a mutat!

Mania asta a mutarii birourilor face parte din manualul opresarii (in trei pasi) a cetateanului de catre aparatul de guvernare, pe cale birocratica.

Alta cautare, alta plimbare, ajung intr’o camera supraincalzita, cu 30 de oameni la 5 ghisee, o tanti in varsta vociferand, nemultumita de lipsa de transparenta a “ceea ce ni se spune ca avem de platit, dar nu ni se spune de ce!”. Firesc, funcionara publica ii raspundea pe acelasi ton!Pierd si acolo alte 30 de minute.

Ajuns la ghiseu, incerc varianta pe care o auzisem, ca poti plati ambele taxe, cea de 1 si cea de 4 lei aici! Mi se spune:
-Pentru care circa de politie?
-Pai... sincer, io ma dusesem la circa 1, de acolo m’a trimis la una necunoscuta...
-Cumva cea de pe strada Pechea?
-Da!
Pai, acea circa nu accepta taxa de patru lei platita la aceasta directie!

Fenomenal! Adica plata celor 4 lei este valida pentru orice alta circa de politie. Este valida platita de la orice alt sediu al directiei de taxe si impozite. Insa nu de la acest sediu catre acea circa! Fenomenal! Kafka era chiar idiot! Si mai idiot eram eu cand il credeam aberant!

Ma duc sa cumpar timbre fiscale de la posta pentru acesti 4 lei. A cata plimbare? Naiba mai stie. S’a facut deja pranz, teoretic mi’e foame, starea de nervozitate nu ma lasa sa mananc nimic.

Ajung la posta. Acelasi vacarm din directia de taxe si impozite. Pe vreo 12 metri patrati cateva cozi insumand tot vreo 30 de oameni. Caut sa verific la care dintre ghisee este trecuta pe lista cu servicii si vanzarea de timbre fiscale. Din cauza multimii nu ma pot apropia suficient, insa mi’e destul de clar ca nu pare sa scrie nicaieri acest lucru! Ma asez la o coada. Pe care din experienta o aproximez la 20 de minute optimist, 30 de minute mediu. Dupa ce mai apare cineva in spatele meu, imi las rand dintr’o miscare a capului insotita de’o maraiala infundata, si ma duc in fata sa intreb despre timbre.
- NU MAI AM!
Intreb la ghiseul alaturat.
-MAI AM DOAR CATEVA DE 2 LEI!
Asa iti raspund functionarii de stat! Nu au nici cea mai mica apropiere de constientizarea ca este de datoria lor "sa aiba", sa te serveasca, din momentul in care s’au asezat pe acel scaun! Daca's destul de carpe incat sa accepte salarii de mizerie, sa'si accepte starea de carpa pana la capat - sa'si faca treaba indiferent de salariu! Noi platim darile, nu este vina noastra ca ei ii slujesc pe cei care le fura salariile! Ma intreb rapid daca in jumatatea de ora pe care o voi petrece la o coada acele cateva de doi lei nu se vor epuiza. Si daca va trebui sa iau de la capat alta coada de 30 de minute unde voi afla ca este posibil sa mai prind timbre in valoare de... PATRU LEI!
Nu astept raspunsul. Ies din oficiul postal. Cu gandul sa ma duc la altul, undeva la periferia bucurestiului, unde nu este aglomeratia asta.

Trecand pe langa palatul telefoanelor mi’aduc aminte de o posta ascunsa pe stradute slab populate. Parchez la sala palatului, ma infiintez la posta respectiva. Doua ghisee, cate doua persoane la coada, la fiecare. Stau si astept. La coada la care m’am asezat, nimeni nu misca. Oamenii stau incremeniti, cu rasuflarea intrerupta. Inclusiv chestia din spatele geamului. Se uita in monitor cu o privire bovina. Dupa vreo 10 secunde, da o rezolutie interimara clientului: calculatorul nu o accepta! Si isi reia activitatea de mai devreme. Dupa alte 10 secunde, ii arata unei colege aflate in trecere prin spatele ei: uite ce spune (calculatorul)! Nu o accepta!... Fara sa apese niciun buton, fara sa incerce repetarea operatiei, fara sa ceara ajutorul cuiva, fara sa sune undeva sa intrebe ce inseamna mesajul la care se uita ca vaca la par. Acum sunt doua vaci cu aceeasi expresie, catre acelasi obiect de cult.
Dupa aproape un minut de asteptare imobila, cretinoida, brusc zice: a acceptat’o! si ii da clientului un formular completat de mana. Misterele Parisului!

Cumpar in sfarsit timbrele si ma indrept din nou catre capatul lumii, spre circa de politie izolata de lumea civilizata.

Dupa o scurta supriza ca trebuia sa am la mine si cartea de alegator(!) (de ce dracu’?, oare nu vor sa’mi retraga si pasaportul si carnetul de sofer, toate acestea fiind relationate cu buletinul expirat!), mi se face o poza si acolo, cu superaparatura lor, “pentru baza de date”, plec cu mana’n gura, doar cu promisiunea ca joi va fi gata actul provizoriu.

Daca nu va fi gata, daca se vor uita la mine crucis, afirmand ca n’au dosarul meu, nu am cum sa demonstrez ca le’am lasat ultimul buletin valabil al meu...
Fiindca stand la coada am auzit formula magica... ne pare rau, nu gasim dosarul, mergeti dumneavoastra la... si faceti... (pentru ca noi suntem cretine incapabile si pentru ca mentinem un sistem aberant in virtutea faptului ca aici o putem angaja pe pile si pe nepoata noastra atat de proasta incat nu este nici macar sa dea cu matura, voi alergati ca prostii!)

Asa am chef sa beau, ca sa constientizez cat mai plenar statutul meu de ne-membru al acestei societati...

Societate in care cetatenii sunt haituiti ca animalele vanate, pentru a fi sleiti de puteri, pentru a nu care cumva sa mai aiba forta pentru a vrea, pentru a incerca, schimbarea sistemului putred...

ps. si un amanunt amuzant: actul provizoriu mi se poate face numai pe adresa din buletinul vechi - cea neconforma cu realitatea... nu mi se poate face cu adresa reala, unde am ajuns sa locuiesc! nu e frumos?

o