Postări
sau
Pe Goliat Profitul il absolva de pacate
sau
Trezeste'te furnică beată!
Pe Goliat Profitul il absolva de pacate
sau
Trezeste'te furnică beată!
Parca in cele sapte trepte ale eficientei, musiu covey povestea despre industria vanzarii care se foloseste de resurse enorme pentru a studia cum il convinge pe individ sa cumpere cat mai mult, cat mai lipsit de autocontrol. Si despre inechitabila lupta dintre goliatul vanzarilor si ionel cumparatorul victima de cariera. Marketing, psihologie, sociologie, studii, statistici – o uriasa masina in slujba maximizarii (enormizarii) fenomenului de stimularea a actului de cumparare. (daca nu era cowly, atunci era tofler. daca nu era nici tofler... inseamna ca am... probleme cu memoria!)
De ceva timp ma uit din ce in ce mai mirat cum companiile mastodontice au la dispozitie si folosesc intr’o maniera similara o uriasa baza teoretica pentru a crea dependenta angajatului fata de companie, pentru a crea starea de furnica obedienta, individului pe care l'au pus in pozitia de resursa. Si ca orice resursa, trebuie maximizata in vederea obtinerii adulatului profit Se predau in scoli si la cursuri de perfectionare tehnici de “convinge’ti subordonatul sa se implice in afacere ca si cum ar primi banii tai” (cand zic bani ma refer la chestii precum prime anuale de 20-30 de mii de euro).
Mirarea mea nu provine din faptul ca ei fac acest lucru – nu, am invatat de mult ca tocmai d’aia i se zice nesimtire, pentru ca prin definitie acest lucru insemneaza ca unuia nu ii pasa de altul. Ci mirarea vine din faptul ca din nou, nimanui nu’i pare bizara disproportia raportului de forte. (aparent tema exista si in vestitul capitalu' a lu' marx, dar aci e alta directie. cred.)
Cei care se bat cu caramida'n plexul solar despre politici de protectie sociala ar trebui sa faca programe de educare a furnicilor, astfel incat sa le imunizeze impotriva politicilor de iobagire psihologica practicate de companiile de succes. Sau sa dea legi... contra utilizarii de asemenea tehnici...? Nu'i asa ca am luat'o razna? Din nou...?
S'a ajuns in acel punct unde nu mai exista raspuns corect. Nu mai exista corectitudine. Corectul este determinat de profit. Ai profit? Inseamna ca ti'ai facut corect treaba. Ai facut un biznis bazat pe curvarasie, dar ai profit - asa ca este corect! Ti'ai ales barbatul in functie de nivelul economic de trai pe care ti'l poate oferi - asa ca ai facut corect. Ba chiar gasesti articole fundamentate stiintific care'ti vor spune ca asta'ti garanteaza o viata mai lunga (nu se spune totusi despre cat de plina...). Profitul este cel care te absolva de eventualele scapari morale si iti marturiseste in fata tuturor justetea actiunilor tale. Profitul te absolva. La fel cum in ortodoxie esti absolvit prin viata curata moralmente, in cealalta ramura a crestinismului, cea vestica, esti absolvit prin efort, prin munca (asta afirmatie nu'mi apartine pe de'a'ntregul, este inspirata de discutia cu un profesor de filozofia culturii*). De la absolvirea prin munca, prin efectul muncii tale, nu mai sunt multi pasi pana la absolvirea prin profit. Prin ridicarea profitului la rang de panaceu spiritual, de justificator al orice, de ţel per se, cu valoare intrinseca. Iar vestul a facut acei pasi. Si cu ei vine in est.
Si se vede treaba ca mai aveam o zona dominata de inocenta. Io Liviu. Pen’ca pana de curand eram convins ca romanul nu poate fi prostit cu metode create in alta zona culturala. Insa descopar ca fie iata, el poate fie accepta sa para ca a fost prostit. Din pacate, cu efecte similare (adica identice).
Zilele trecute auzeam o idee despre frica. Ea fiind cea care are capacitatea de a schimba comportamentul uman, cea mai puternica, cea mai penetranta (vb de capacitate). Si am inteles cum in multinationale, bazate pe sisteme organizatorice cu multe nivele frica de a da prost in fata superiorului creaza un bulgare de zapada de sus in jos, fiecare nivel adaugand marja sa de protectie fata de nivelul superior.
In acelasi mod cum probabil se obtineau si productiile record la hectar de pe vremuri. Ceausescu cerea x, vicele cere x+1 ca sa aiba marja de siguranta, tovarasu’ de la judeteana cerea x+1+1 … si tot asa ajungand ca taranu’ de pe tractor sa stie ca i s’a cerut x+20. Si sa raporteze x+21 tovarasului inginer de la CAP! Ingineru’ sa raporteze x+22… nu stiu daca se intampla asa, dar tare cred ca la multinationale de sus in jos bulgarele functioneaza. Cu stresul de rigoare. Pentru cei care pun botul, fireste!
Iar cei care nu pun botul, trebuie sa continue sa isi faca treaba fara sa le pese de lalaielile manipulative, de contradictiile intre afirmatii si realitate, de stupizenia angrenajului din care fac parte.
Iar eu nici nu sunt dintre cei care pun botul, dar nici dintre cei carora nu le pasa de munca lor. Asa ca avem o dilema: cum ii trezesti pe cei care pun botul?
-----
* si el a scris o carte cu titlu si continut inspirat din respectiva discutie, initiate de mine (discutie, titlu poate si ceva continut), asa ca si eu pun prin notitele mele idei pe care le'am luat de la el.
De ceva timp ma uit din ce in ce mai mirat cum companiile mastodontice au la dispozitie si folosesc intr’o maniera similara o uriasa baza teoretica pentru a crea dependenta angajatului fata de companie, pentru a crea starea de furnica obedienta, individului pe care l'au pus in pozitia de resursa. Si ca orice resursa, trebuie maximizata in vederea obtinerii adulatului profit Se predau in scoli si la cursuri de perfectionare tehnici de “convinge’ti subordonatul sa se implice in afacere ca si cum ar primi banii tai” (cand zic bani ma refer la chestii precum prime anuale de 20-30 de mii de euro).
Mirarea mea nu provine din faptul ca ei fac acest lucru – nu, am invatat de mult ca tocmai d’aia i se zice nesimtire, pentru ca prin definitie acest lucru insemneaza ca unuia nu ii pasa de altul. Ci mirarea vine din faptul ca din nou, nimanui nu’i pare bizara disproportia raportului de forte. (aparent tema exista si in vestitul capitalu' a lu' marx, dar aci e alta directie. cred.)
Cei care se bat cu caramida'n plexul solar despre politici de protectie sociala ar trebui sa faca programe de educare a furnicilor, astfel incat sa le imunizeze impotriva politicilor de iobagire psihologica practicate de companiile de succes. Sau sa dea legi... contra utilizarii de asemenea tehnici...? Nu'i asa ca am luat'o razna? Din nou...?
S'a ajuns in acel punct unde nu mai exista raspuns corect. Nu mai exista corectitudine. Corectul este determinat de profit. Ai profit? Inseamna ca ti'ai facut corect treaba. Ai facut un biznis bazat pe curvarasie, dar ai profit - asa ca este corect! Ti'ai ales barbatul in functie de nivelul economic de trai pe care ti'l poate oferi - asa ca ai facut corect. Ba chiar gasesti articole fundamentate stiintific care'ti vor spune ca asta'ti garanteaza o viata mai lunga (nu se spune totusi despre cat de plina...). Profitul este cel care te absolva de eventualele scapari morale si iti marturiseste in fata tuturor justetea actiunilor tale. Profitul te absolva. La fel cum in ortodoxie esti absolvit prin viata curata moralmente, in cealalta ramura a crestinismului, cea vestica, esti absolvit prin efort, prin munca (asta afirmatie nu'mi apartine pe de'a'ntregul, este inspirata de discutia cu un profesor de filozofia culturii*). De la absolvirea prin munca, prin efectul muncii tale, nu mai sunt multi pasi pana la absolvirea prin profit. Prin ridicarea profitului la rang de panaceu spiritual, de justificator al orice, de ţel per se, cu valoare intrinseca. Iar vestul a facut acei pasi. Si cu ei vine in est.
Si se vede treaba ca mai aveam o zona dominata de inocenta. Io Liviu. Pen’ca pana de curand eram convins ca romanul nu poate fi prostit cu metode create in alta zona culturala. Insa descopar ca fie iata, el poate fie accepta sa para ca a fost prostit. Din pacate, cu efecte similare (adica identice).
Zilele trecute auzeam o idee despre frica. Ea fiind cea care are capacitatea de a schimba comportamentul uman, cea mai puternica, cea mai penetranta (vb de capacitate). Si am inteles cum in multinationale, bazate pe sisteme organizatorice cu multe nivele frica de a da prost in fata superiorului creaza un bulgare de zapada de sus in jos, fiecare nivel adaugand marja sa de protectie fata de nivelul superior.
In acelasi mod cum probabil se obtineau si productiile record la hectar de pe vremuri. Ceausescu cerea x, vicele cere x+1 ca sa aiba marja de siguranta, tovarasu’ de la judeteana cerea x+1+1 … si tot asa ajungand ca taranu’ de pe tractor sa stie ca i s’a cerut x+20. Si sa raporteze x+21 tovarasului inginer de la CAP! Ingineru’ sa raporteze x+22… nu stiu daca se intampla asa, dar tare cred ca la multinationale de sus in jos bulgarele functioneaza. Cu stresul de rigoare. Pentru cei care pun botul, fireste!
Iar cei care nu pun botul, trebuie sa continue sa isi faca treaba fara sa le pese de lalaielile manipulative, de contradictiile intre afirmatii si realitate, de stupizenia angrenajului din care fac parte.
Iar eu nici nu sunt dintre cei care pun botul, dar nici dintre cei carora nu le pasa de munca lor. Asa ca avem o dilema: cum ii trezesti pe cei care pun botul?
-----
* si el a scris o carte cu titlu si continut inspirat din respectiva discutie, initiate de mine (discutie, titlu poate si ceva continut), asa ca si eu pun prin notitele mele idei pe care le'am luat de la el.
o
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.