..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 11 iunie 2009

Binele comun vs binele particular


In anii din urma binele particular este Binele.

Gandirea occidentala a pus pe primul plan individul de ceva vreme incoace. Individul si drepturile lui nemarginibile.

Ca asa le’a trecut lor prin neoron urmatoarea idee: ca daca individul este liber de a’si cauta binele personal, atuncea este feiricirea cea mai mare posibila. Fi’n’ca fiecare om fi'va la nivelul cel mai mare de bine posibil, si iata vom fi avand o soţietate de oameni fericiti.

Asta’i una din multele alea idei ce dau frumos din coada si pe dedesupt put.

Adica iata ce se intampla in practica.

Binele particular aduce multumire particularului. Si’atat. Cel mult vag si indirect poate provoca si altcuiva stare de multumire.

Binele comun pe de alta parte aduce multumire pe o arie mai mare. Plenar si direct.

Mai multe bine’uri particulare adunate dau o mana de oameni multumiti. Pe cateva directii. Mai multe bine’uri comune adunate dau o multime de oameni multumiti. Pe mai multe directii.

Ca suna ciudat, iaca poveste de explicitare.

Patron roman. Are urmatorul rationament. Deschid centre pe drumul camioanelor, chiar daca ele nu sunt inca rentabile. Pentru ca soferul oricum se opreste la o cafea pe drum, la o toaleta. Asa ca se opreste in sediul meu, ii dau cafea si toaleta, intre timp eu imi descarc marfa. Si in timp vor deveni rentabile. Ca asa va creste fiecare orasel. Se deschide un centru de servicii de curierat, se deschide un centru de servicii de banca samd. Asta este gandire tip binele comun. Este o asezare intreaga care beneficiaza de servicii noi, de alt nivel de civilizatie. (din punctul de vedere servicii – rezulta – civilizatie)

Multinationala aliana/alinenata/alienanda. Are urmatorul rationament. Centrul din oraselul X nu are performata ecomonica acum? Il inchidem. Noi dorim numai castiguri. Telul nostru este binele nostru. Bani pentru noi. Atat. Asta este o gandire tip binele particular.

Oraselul X. Compania de curierat isi inchide (sau nici nu deschide) birou. Compania de cai ferate isi inchide biroul. Compania de curent nu’si deschide... compania de gaze... samd. Fiindca aceste companii nu au inca eficienta acolo. Iar ele au in cap doar binele lor, particular. Oamenii... au totusi tv. Vad lucruri... Pleaca la orasul mare. Sau la ala si mai mare.

Cine? Teoretic guvernantii. Insa. In momentul in care societatea a luat in brate principiul binelui particular si l’a generalizat, l’a inscaunat... cum poti sa mai tragi la raspundere un functionar public ca si el, la randul lui, pune in cap de lista a prioritatilor... binele particular!?! Na, ca nu poti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.