Schimbari (modus in rebus)

Candva ma uitam in jur si imi ziceam ca adolescentul pleaca la drum cu un buchet de sperante si vise. (asta in mod normal, nu neaparat si in cazul celor tratati de adhd... sau cum ii zice). Ajunge sa fie tanar si mai apoi ajunge sa fie matur printr’un proces de... vestejire a unor sperante, a unor vise. Omul deplin matur este cel care nu mai viseaza. Cel care vede realitatea cruda. Si doar atat. Fara idei dansand cu gratie, sau fara vise in care ideile pot dansa cu gratie. Fara sclipiri, fara artificii (de calcul sau altele).

Desi vad serioase incompatibilitati intre mine si maturitate... vad ca de la un an la altul... strang in pumn un manunchi din ce in ce mai sarac in fire. De o saptamana bag seama ca a picat si ala cu speranta cu familia... caminul... bla-bla...

Am luat atat de multe decizii alegand “potentiala viitoare familie” (de job, de evolutie personala)... pentru ca acum sa vad ca nu au avut substanta, nu au avut obiect.

I’am vazut pe Tolstoi si pe Paler regretand viata aleasa. Si spunand ca daca ar putea sa o ia de la capat ar face altfel, ar lasa ideile deoparte, ar alege oamenii. Mi’am zis sa ma folosesc de greselile altora, si am incercat mai din timp aceasta alegere. Dar nu exista liberul arbitru peste tot. Te poti bucura de liber arbitru pentru a alege intre ideea A si ideea B, te poti bucura de liber arbitru cand alegi intre doi oameni diferiti, insa nu te poti bucura de liber arbitru pentru a alege intre oameni si idei. Aici esti conditionat. Si oricat incerci sa fugi, sa’ti schimbi drumul, apar elemente care te trag inapoi. Catre locul tau.

Apoi episodul doi apare cu lalaitorii inconstienti despre forta divina a individului omnipotent in viata sa, de a si’o croi oricum, fiind necesara doar alegerea... si gata, poc, se facu’ lumina... nu, Ioana, nu vorbesc de tine ci de cei care au inventat si propovaduit conceptia asta... cei care ignora in inconstienta lor diferenta intre potenta divin si uman, ignora limitele umanului, ignora ca aia cara au reusit performanta de mai de sus sunt atat de rari incat ii mai stie o lume’ntreaga chiar si dupa mii de ani... budha, isus...

Exista o discutie admirabila despre intelepciunea romanului vechi care privea si accepta lucrurile asa cum sunt, nu mai stiu la cine am citit’o... poate Eliade, poate Blaga, poate Noica... cel mai degraba Noica... pentru mine atitudinea asta nu este intelepciune, ci intra la capitolul bun-simt. Sunt lucruri care sunt date. Si nu ma refer, ca spinarile indoite, ca mocirlosii ce umplu tara, la lucruri cum ar fi minciuna, coruptia, putregaiul conducatorilor. Ci la altele. Sunt lucruri care pot fi schimbate, lucruri in fata carora calitatea ta de om trebuie sa te ridice impicioare si sa te opui cu hotarare, si sunt lucruri care sunt date. Tot calitatea ta de om trebuie sa’ti spuna moderatie omule.

Abia astept sa termin facultatea... ca sa fiu liber si sa mai pot invata si eu ceva...