de la Jung cetire

Ca spuneam ieri seara de evitarea greselilor care limiteaza viata. Na ca az’ de dimineata avem de la Jung cetire urmatoarele:

“Si in acest caz visatorului, care tinde spre inalturi luminoase, i se impune necesitatea coborarii in adancuri intunecoase ca o conditie indispensabila a ascensiunii. In adancuri pandesc pericole pe care cel intelept le evita, ratand insa bunul vizat, accesibil marii indrazneli necenzurate de intelepciune.” ... sa ma bata alizeul daca bunurile de care vorbeste asta nu sunt fimeile! :))

Si uite’asa imi aduc aminte de un textulet pe care l’am scris acu’ aproape zece ani. In care ideea de baza era ca am acces la o inocenta reala dupa ce am cunoscut (destul de intim) mizeria umana.

Iar secundar mai spuneam ca a fi bun nu are valoare decat abia atunci cand esti imprejurarile te’ar determina mai curand sa fi rau.... daca imprejurarile te determina sa fi bun si esti bun... nu ai decat valoarea unei papusi trasa corect de sfori... iar asta duce la alt paragraf din kant despre morala... dar tare urat a formulat el acolo, si nu’s total de acord cu ce spunea el.