Fu furtuna

Primo.

Ca nu era suficient. De trei zile mi’au inflorit teii pe strada mea. Am o strada plina de tei. Cand infloresc este nebunie, haos si simfonie la un loc. Insa frustrant: de doi ani in preajma perioadei asteia “se” ploua. Incat teii sunt spalati, sau chiar scuturati. Incat seara cand “se” doarme cu geamul deschis nu “se” mai simte pluteala aia de miros demential. Doar dimineata cand iesi din casa simti miros umed de tei ridicandu’se din asfalt.

Nu era suficient. Az' noapte fu furtuna de'a binelea.

Insa. Cu putina incalcare a barierelor conventionalului, si in lipsa de timp de stat la un ceai / cafea / lapte de dimineata, poti lua din casa o felie – doua de paine, unse cu unt si pusa ceva branza pe deasupra. Iar pe strada, din loc in loc musti din felie, te mai “impiedici” putin si mai lipai ceva dintr’o balta. Ca e plin de balti care sunt cu ceai de tei! Apa de ploaie cu floare de tei direct din pom! Ce poate fi mai natural? Nesti sau ais-nesti la sticla de plastic...?!

Secundo.

De dimineata am coborat din metrou la victoriei am luat ceva patiserii de la cea mai patiserie din bucuresti si am mers pe bulevard pana la televiziune, pe aviatorilor. Si acolo este zona plina de tei. Cand eram mic ma suiam in copaci si culegeam pentru tot anul. Insa acei tei erau inaccesibili. Primele ramuri erau la o inaltime multe prea mare, iar ei erau prea grosi. Totusi am reusit pe unul sa’l inving. Din care am coborat insa intr’un mod destul de dureros, prin alunecare pe trunchiul rugos. Aparusera baietii cu ochi albastri... iar aia era zona de perindare pentru ceausescu. Periculos sa fie cineva intr’un copac pe marginea drumului.

Aaa... atat.