Apai... pe rand!

Ieri de dimineata (aproximativ) ma grabeam catre duba (astia ne duc la birou cu duba), ma opreste doua secunde un soferu’ de la alta duba... si’mi zice conspirativ: “mai, stai putin ca vreau sa’ti zic ceva... esti barbat bine, ce de femei frumoase sunt in masina aia, daca as avea ochii si parul tau... le’as lua la rand pe toate!”. Ma uit in ochii omului sa’mi dau seama ce are in cap cand zice asta, care’i sunt motivatiile. El continua: “zau iti spun, crede’ma, iti trece vremea si apoi iti pare rau”. Mda, vazusem asta in ochii lui, la vremea lui fusese un barbat bine... si acum regreta ca prezentul nu se mai ridica la nivelul trecutului. Nu stiu daca regreta ceea ce nu a facut sau regreta ca nu mai poate ce putea... dar omul avea o privire vie si curata.

Si’mi aduca aminte ca saptamana trecuta am observat (iar) cat am slabit, ca nu se mai intelege mare lucru din forma pe care o aveam cu cativa ani in urma. Deja pot sa beau cu gandul la ce picioare aveam de la windsurf, sky, tenis, inot si bicicleta... si ce par alb am acu’... of-of, mai-mai...

----

later edit: da, mi'a crescut iar parul.