miopia

sunt putin miop. destul de putin incat de curand asta sa inceapa sa ma amuze!
mananc ades intr'un restaurant de mall, dar unul din ala care este destul de departe de ideea clasica de mall zgomotos... furnicar. oamenii sunt destul de rari si la distanta. si din cand in cand ma uit in departare (relativa probabil)... si vad oameni neclari. si asta ma amuza.
de cateva zile am avut o multime de drumuri de facut prin oras. soare, oameni sanatosi, veseli, cu haine multicolore... la inceput am constatat ca e reconfortant si mi'am zis sa fac foarte des chestia asta. insa apoi m'am intrebat daca este reconfortant in sine sau indirect pentru ca ma face sa uit momentan de una, de alta?
in fine, inapoi la miopie. cand mi'am pus ochelari pentru prima data (cu vreo 10 ani in urma), am descoperit o lume cu contururi precise... foarte precise. strictete de'a dreptul la capitolul forme, detalii. o strictete dura.
in miopie formele sunt mai suave, mai delicate, mai calme. cu ochelari formele sunt taioase, stricte, dure. pe de o parte apare o senzatie (reconfortanta) de securitate datorata controlulului mai bun, pe de alta parte exista undeva o nostalgie timida a formelor "moi".
si mai este o a doua parte a amuzamentului cu miopia. cand ma duc sa mananc imi iau si o carte cu mine. ma uit la oameni, mai citesc, mai beau, mai citesc... ma mai uit la oameni. si pendulez intre lumea interioara, a ideilor si lumea exterioara, a oamenilor. iar cand trec de la idei la oameni, cu mintea si cu privirea, este o mica perioada de timp in care nu'i "vad" clar deloc. nici cu ochii, nici cu mintea. adica atentia inca imi este focalizata in alta directie, ochii imi spun la randul lor ceva vag... este o perioada scurta de armonie intre miopia ochilor si cea a mintii in ceea ce'i priveste pe oameni dimprejur astfel incat amuzamentul meu se dubleaza. astia cine / ce sunt si ce cauta / vor?
ei - oamenii, devin niste ciudati fara sens, cu forme imprecise ori de'a dreptul vagi. (firesc ei, sunt cei ciudati, nu eu, cel cu viziunea distorsionata :P). mintea noastra este cea care are ca scop de baza sa dea noima, sens celor din jur. si am o mica perioada in care desi atentia incepe sa se focalizeze asupra oamenilor, mintea inca pluteste in alte zone, si nu le da sens. astfel incat am obiecte pe care ochii mi le arata imprecis, mintea nu catadicseste inca sa le dea sens... exista droguri prin care se poate obtine asta? ... imi place! :))