Postări
Si intrebarea de dupa’masa.
Se da.
Una femeie. Cu comportament de respingere fata de iel.
Se mai da. Unu bucata psihologu’ de ocazie care ajunge la banuiala ca poate fimeea are acel comportament pentru a avea constiinta impacata mai tarziu cand se intreaba “oare de ce a plecat?”. Deh, este o metoda si asta de a te asigura din timp ca ai raspunsuri pentru unele intrebari mai dificile (a plecat fin’ca io sunt aparte si iel nu a putut trece peste asta)… nu o comentam acu’ pentru a ne pastra idea aia de la inceput… (si ca nu ni se pare prea interesant).
Se mai da si dilema: daca iel in pofida comportamentului descris ramane langa ea ca sa ii arate ca nu are de gand sa plece, ca poate sa stearga intrebarea de pe lista… care va fi reactia ei?
- ea inteteste comportamentul (pana cand? – desi in ceea ce priveste o femeie este periculos sa adresezi aceasta intrebare…)
- ea incepe sa il desconsidere.
- ea se considera respinsa! Stiu ca pare dincolo de absurd, dar asta este singurul mod in care chiar se leaga anumite elemente. Ea transmite un mesaj, el il respinge, ea isi considera cererile respinse…
- nu se stie! Oricum ala cat de rupt poate fi ca sa stea… atat de mult!?
- toate cele de mai sus la un loc.
Nu va speriati, asta a fost din categoria amintiri cu repetitie (asta'i si motivatia titlului).
In plus, din categoria iar mi’am dat seama de ceva avem: de cativa ani nu mai cred ca vorbele, explicatiile folosesc realmente in cazul unor probleme in cuplu. Ci atitudini, fapte, actiuni. Si refuz sa mai vorbesc. Asta o fi maturitate sau senilitate? Ca amu’ zece-cin’spe ani credeam / faceam pe dos. (mai exact… unu pe fata doua pe dos)
Vorbele si explicatiile folosesc pana la un punct. Dar cand ajungi la el (punctul ala) deja e semn ca dansezi pe sarma.
RăspundețiȘtergereBonjour, am trecut cu o cafea p'aci, iar sunt prea matinala.
asta ar insemna un echilibru in folosirea vorbelor. nici prea-prea nici foarte-foarte. modus in rebus, de'! si iar se pare ca reteta echilibrelor (mediilor, limitarilor) nu ma amuza.
RăspundețiȘtergereca si mersul la birou in camasa, pantaloni la dunga si pantofi... deja ma plictiseste. banal, tern, uniformizare utila numai nimenilor care n'au altfel pic de... quelquechose (interior, exterior...).
iar cu matinalul... e bine matinal. astfel ziua e mai plina si tonusul e mai... vivant.
pfi, da ce floricele ai pus la probleme :)) si io votez cu ultima. daca io nu mai vreau si ala nu dispare, vai de cenusa care ramane dupa el.
RăspundețiȘtergeremai sa le bata alizeu' pe iele de floricele!!!
RăspundețiȘtergereio am pus a, b, c si d. de doua ori! insa asta blogspot le'a transformat in flocirele. in plus dupa reinstalarea de win de acas' alt problem de postare. daca redeschid pentru editare un articol, imi modifica fontul in cel default (si naspa)... si dai, si lupta... am renuntat. las' asa cu floricele, poate par gay si se gaseste vr'una care sa ma conviga ca femeile ie mai bune... :D
ah... si ca sa raspund la ideea ta... stiu, n'am dat detalii in text, dar iele (ca au fost doo asemenea exemplare) sustineau in mod repetat ca VOR sa fie cu mine, dar se purtau contrar... era sa intreb daca exista si femei normale... dar ma abtin. (ieri m'am vazut cu una dintre ele si mi'am amintit...)
"uniformizare utila numai nimenilor care n'au altfel pic de... quelquechose (interior, exterior...)"
RăspundețiȘtergereHm. Si daca au uniformizare au quelque-chose?
....si cand te gandesti ca unele "uniforme" sunt impuse tocmai ca sa nu se vada qulelque-chose-ul ala, sa il tina "la pamant".
mda! sunt o multime de femei care lasa bale'n urma ca melcu' (vorba dushului) cand vad un individ in costum. incapabile sau nedorind de a vedea dincolo de ambalajul asta. si cum stii, una inca imi bantuie neuronu'... asa ca sunt si eu rau in fel si chip.
RăspundețiȘtergereAsa crezi tu, ca prezenta costumului era de baza pentru fata aia? Nasol pentru bietul costum, ce sa zic....
RăspundețiȘtergerela naiba... fu nasol pentru toata lumea... si iti dai seama ca de acel costum mi se'n'falfaie big times.
RăspundețiȘtergereNu-mi dau seama, de unde sa-mi dau?
RăspundețiȘtergerePot doar sa te cred pe cuvant! ........daca vreau, ca acus mi-amintesc cum zici tu ca nu crezi nimic fara probe :))