ca mi'am amintit de numere

Lumea incepe cu 3. Si nu spun asta datorita treimii ci, firesc, datorita faptului ca sunt nascut pe 3 a treia. Atunci a inceput lumea mea.

Urmatoarea cifra este 9. Este rezultatul celor doua inmultite. Este fratele mai mare al lui trei. Au acelasi sange.

Din alte familii mai sunt 5 si 7, prieteni cu 3. 7 chiar este un prieten mai bun. Este completarea lui 3 pana la 10. 10 nu este cifra, nu este nici numar (decat aparent), este matricea lumii.

Dusmanul lui 3 este 2. Pur si simplu 2 s’a bagat pe sub pielea tuturor, iar toate cifrele au ajuns sa fie categorisite in functie de el. Pare sau impare. 2 este o cifra comerciala, de consum. Un fel de fata lu’ basescu cu botu’ plin de botox (nu mi’a venit in minte alt personaj in momentul asta, nici nu stiu daca are botox, oricum asa pare).

4 este cel care ridica la patrat micimea lui 2. Impreuna l’au inconjurat pe 3. Si totusi 4 desi este mai marelel lui doi... este mai mic decat acesta. El nu a beneficiat de popularitatea celui mic. Uneori 4 nu este atat de “cu nasul pe sus” ca doi. Desi il are pe doi din toate directiile. 2 adunat cu 2 da patru, 2 inmultit cu 2 da patru, nu are ingamfarea aceluia... fiindca nu a ajuns la fel de faimos.

Unu este prea mic. Si neimportant. Totul se imparte la unu. Si ramane neschimbat. 5754001:1=5754001... totul se poate considera inmultit cu 1. Fiindca dupa operatie ramane... acelasi. Este baza tuturor dar s’a demonetizat prin omniprezenta.

5. este pe de o parte 3 plus 2. Le aduna in el, le contine cumva, dar este de sine statator. Are o personalitate netulburata, echilibrata. Este primul numar impartial. A avut forta ca impreuna cu infumuratul 2 sa dea matricea lumii: 10’le.

6 este un nimeni. A incercat sa le combine pe 2 si 3. Prin inmultire. Este de gen feminin. (iar 5 este masculin, 7 tinde sa fie masculin, 8 este masculin, 9 cred ca tinde sa fie feminin). 6’le este genul ala fara coloana vertebrala care zice “da nu poti sa judeci pe cineva” “ principiile nu exista, sau daca exista - sunt subiective”... si nu subiective in functie de persoana, ci in functie de situatie... 6 era 3 plus 3 si trebuia sa fie un apropiat al treiului. Insa... legatura sa intima cu 2 este impardonabila. Se vrea neutru, se vrea o elvetie, insa este un neimportant. Ca sa conteze neutralitatea ta trebuie sa ai importanta... A vrut neutralitate insa i'a reusit un spate incovoiat in fata oricui.

8’ul este foarte complex. Este compus pur al 2’ului. Insa este 2 la a treia. Ceea ce ii da o cu totul alta alura.si este cumva foarte apropiat de 9. Este un aristocrat in familia de consum a 2’ului.

...si tot asa...

ps... am citit undeva ca o anumita boala psihica avea ca simptom personalizarea numerelor. Nu stiu daca se referea la realitatea (:D) de mai sus sau la altceva.

later edit:

in familia 2'ului este totusi si patru care este de treaba. te poti baza pe el. si are si el o anume eleganta.