Orasul sau provincialismul?

.

Care este problema a mai mare din cele doua?

Ca provincialii isi traiesc stupid de des cu un sentiment de inferioritate statutul? (chiar si in cazurile in care nu’si recunosc aceasta traire, dar reactioneaza mult mai puternic decat o cer circumstantele, asemeni timizilor care tipa prea tare pentru a’si ascunde timiditatea)

Sau ca orasul in sine este o inventie proasta, exercitand o atractie prea mare, transformand implacabil oameni altminteri normali, comuni, in provinciali fugariti in fiecare moment de ideea de a’si demonstra valoarea?

Fiindca putine lucruri creeaza un comportament mai penibil, mai nenatural, decat dorinta cuiva de a se demonstra intr’una. Se intampla fenomenul de care povesteam zilele trecute, din Castaneda. Forteaza, tensioneaza, pe el si pe cei din jur. Este un om obositor, neplacut.

O idee care mi se pare posibila este ca insasi civilizatia agitata in care traim, efervescenta cu orice pret, cu automate de red bull si cola in statiile de metrou, cu filtrul de cafea obligatoriu dimineata pentru trezirea in forta, cu aceeasi cafea la automatul din hol, pentru uz la fiecare 2-3 ore, este in parte o urmare a valului de transmutare masiva de la sat la oras ce a maturat in ultimele sute de ani lumea civilizata (in realitate – lumea occidentala).

Fiindca odata cu acel val anormalul a devenit normal, prin forta majoritatii. Cand majoritatea era stresata, dornica de succes, dornica de a’si demonstra (inutil) valoarea, si cel mai important – foarte energica, formula de normalitate a inglobat aceste caracteristici.

Iar carmuitorii, fie de orase, fie de uzine, au avut evident motivatia de a mentine, de a institutionaliza ca un must (obligatoriu) acest tip de comportament. Care industrias nu a fost multumit cand a observat ca lucratorul provincial este de la sine mai energic ori mai supus ascultator?

Insa asta e doar o banuiala, revin la frapantele similaritati intre pervertirea umana provocata de comunismul stalinist si cea provocata de multinationalele occidentale.

“Eu nu cred ca exista un european “de nicaieri”. Nu exista decat europeni “de undeva”. Europeni din Franta. Europeni din Germania. Europeni din Romania. Daca nu esti eruopean de undeva, nu mai esti nimic. Sustin asta de cativa ani. Si ma intristeaza sa vad ca unii dintre noi tanjesc sa se “internationalizeze” pentru a scapa de complexul ca suntem niste provinciali ai Europei. A fi “european” nu este o calitate pe care o obtii “vindecandu’te” de calitatea de roman sau lepadandu’te de ea, ci a adauga identitatii romanesti o perspectiva europeana.” nenea Paler.

Niciodata n’am vazut mai clar diferenta de cosmopolitizare dintre orasean si provincial, ca acum, din interiorul unei multinationale care impune nivelarea, anularea specificului local.

Din nefericire, provincialul nu numai ca accepta incomparabil mai usor conduite nenaturale, nespecifice lui, contrare firii neamului sau, ci o face cu zel, energic! De parca asta l’ar ridica cu o treapta deasupra oraseanului, aratandu’i astfel ca ii este superior, ca l’a luat! Sau pentru ca fiind nou la oras, el crede ca si ceea ce i se cere in multinationala face parte din asa este aici, trebuie sa ma conformez! Ei bine, aici nu este asa, si nicaieri nu trebuie sa fie impotriva naturii, impotriva fiintei umane. Daca esti nou aici nu trebuie sa iei totul ca atare, si sa faci tot ce ti se cere, cu ochii legati. Fiindca nu vei fi cu nimic diferit de... dar o iau inaintea povestii.

“Pentru mine cea mai ingrozitoare descoperire a fost sa vad ca nu numai rusii, cu tancurile ne’au impus un regim criminal si stramb. Oare in Securitate au fost numai straini? Ceausescu era inconjrat de straini? Cei care il aplaudau, cei care ii inchinau ode stralucitoare, cei care il pictau intre voievozi, nu erau romani? Arhitectii care au pregatit planurile pentru daramarea sau pentru ascunderea bisericilor, ce erau? Nu erau romani? Medicii care faceau politie ginecologica din ordinul lui Ceausesc erau extraterestri? Magistratii care au trimis sute de mii de romani in temnite si la Canal, nu erau romani? Si pentru ce au facut tot ce puteau? Putin le’a pasat ca Romania se rupe de traditiile ei...” Andrei, coleg de liceu si discutii cu nenea Paler, in Don Quijote in Est.

Cred ca acum este evidenta similaritatea intre pervertirea din timpul comunismului si pervertirea actuala. (Spoiala de romanism de la televiziuni din ultimul timp... e o spoiala. Este acelasi mecanism de vanzari imbracat fals in ie si itari.)

Dar dincolo de similaritatea efectelor exista o similaritate a metodei!
Toti cei trecuti de 30 de ani trebuie sa aiba habar ce inseamna acela un dosar de cadre. Trebuie sa stie ce insemna, inainte de ’89 un dosar curat, origini sanatoase! Iar cei ce nu au trait opaci, stiu ca instalarea comunismului s’a facut prin puternice epurari. Ale clasei intelectuale, ale clasei conducatoare. A intregului sistem. Epurarea insemna punerea in functii a celor cu dosar curat, cu origini sanatoase. Deci direct de la plug. Cu cat fusesei mai aproape de coarnele plugului si de ugerul vacii, cu atat aveai sanse mai mari sa devii ministru. Si dureros, asta nu este o gluma, nu este o banuiala, este istoria.

Lesne de inteles cum cel ce luptase sa ajunga in cativa ani de la plug la scaun de ministru, ori alt scaun similar, va fi luptat si apoi pentru a’si pastra pozitia, in conditiile in care este evidenta incongruenta dintre aptitudini si functie.

Nu degeaba Kremlinul ceruse aceste epurari. Ei stiau cat de mare este zelul provincialului pus stapan peste oras. Asta este raspunsul pentru Andrei la intrebarea “Si pentru ce au facut tot ce puteau?”... Fiindca asta este esenta comportamentului mai catolic decat papa, asta este motivatia celui care face mai mult decat este nevoie, cel care face TOT ce poate!

Si este dureros sa vezi cum, folosind aceeasi unealta - comportamentul dezlanat (adeseori desantat!) al individului stramutat - se impune acum alt model social, la fel de ucigator pentru fiinta umana ca si cel anterior, insa fara ca sa i se mai opuna rezistenta, fara sa mai fie constientizata, afisata, antagonia dintre om si sistem.

Nero nu era nebun. El a stiut ce facea atunci cand ardea orasul. Acel incendiu ar fi trebuit sa ramana ca a mai dureroasa lectie simbolica a romei. Daca iti pui problema unei societati mai bune, de provinciali este aberant sa incerci sa scapi, in consecinta trebuie sa scapi de oras!

ps. (insa la naiba, nu in maniera khmerilor rosii!)

-----------
later edit:
vreme de cateva secole orasul si provincialii au avut o zona tampon. mahalaua. zona de acceptare a unuia cu celalalt. acolo anticorpii si virusurile formau puroiul. (contrar aparentelor, puroiul este o forma de a curata organismul, de a izola infectia) insa acum, aceasta forma de sistem imunitar nu mai functioneaza. trebuie gasita alta forma de a modifica orasul, pentru a proteja omul.

.