De birou

.

Intră senior manajeru’ de it de multinaţională in the bureau.
Dă noroc cu mine zâmbitor şi zice:
- Ce mai faci?
- Păi prost, ce pot sa fac?
(aici am minţit ce’i drept. Sau nu am mintit, m’am referit la situaţie obiectiv. Căci subiectiv vorbind, uluitor, dar mă simt supercalifragilistic)

A luat o mină de om jignit, şi nemulţumit că mă pun eu împotriva curentului, că ies din rând şi nu respect linia oficială. A plecat clătinând din cap a “nu, uite şi tu, cu tine nu se poate lucra”.

I’am trimis mail.

Buna ziua,

adica ma pregatesc sa fac parastasul de 6 luni pentru tata;

ma pregatesc sa pierd vreo 7 milioane din salariu;

nu am acte pe casa, nu am bani sa impiedic casa sa se prabuseasca;

si ti se pare anormal sa'ti zic ca fac prost?

Acu’... mă aştept să vină cu d’alea de trei lei de care aud zilnic de la el “da, dar ştii, trebuie să fii profesionist, să laşi problemele deoparte în relaţia cu colegii”, ”da, dar ştii, trebuie să fii pozitiv, ăsta este cel mai bun lucru pe care îl poţi face, şi te asigur că ai tot suportul meu” (în timp ce caută useri nemultumiţi de faptul că le’am spus că’s agramaţi ca să îmi facă dosărel de penalizări si scăderi salariale).

Şi dacă vine cu d’astea... să mă bată alizeu’ dacă nu îi răspund:
- Auzi mă pinguin? Da’ ţie îţi filează rău o lampă! Zău!

.