Mediocritatea multinationalei

.

Asta nazbatie mare.

Se apuca domnii manageri de multinationala sa ia decizia de a muta un server. Asa, dintr’o locatie in alta. Io ma crucesc, le zic ma voi la ce v’ati gandit de ati ajuns la concluzia asta?, ca inventie mai contraproductiva ca asta nu’mi trecea prin sfarleaza nici cu lama lipita de vena!...

Da’ au facut tot cum au vrut ei. Fireste. E multinationala. Ei stie mai mult decat cate un individ solitar (asta cred ca pleonasm ajunge sa fie in sensu’ in care am folositara cuvintele).

In prima zi de locatie noua, utilizatorii nu pot folosi aplicatia. Neam, deloc, canci.
Si ma suna si pi mini unu’ din cei care luase decizia si imi cere sa vad si eu de ce... asta bazandu’se pe faptul ca nu’mi explicase nimeni cum functioneaza legatura server-client in acea aplicatiune!
Dupa ce il reped in prima faza intrebandu’l pai ce naiba au facut inainte de mutare, analize, teste... de nervi asa la reprezeala il intreb pe ce porturi comunica dracovenia. Ca sa verific daca sunt barem usile deschise in primu’ rand. Asa, ca regula de bun-simt, totusi...
Ok, asta era rezolvarea. In 15 min aplicatia mergea.

Au urmat multe luni in care utilizatorii se plangeau ca merge prost. Pai mi se parea firesc sa mearga prost. Da’ daca asta era randuiala de multinationala, standardele erau respectate. Adica sa mearga prost, dar conform procedurilor!

Intre timp s’a mai intamplat alta duda, cand au ramas cu aplicatia in aer, nu m’au ascultat vreme de o zi si juma’. Dupa care, vazand ei ca habar n’au pe unde sa mai scoata camesa... au incercat si varianta mea. Si aplicatia a mers din nou. Si nici nu era ceva complicat cu care sa ma laud. Era tot o duda din retea, chestii inerente la care te uiti din start cand ai serveru’ si userii in locatii diferite. Dar ei nu, ei convoaca brainstorming si grupuri de analiza! Cand un singur om cu un dram de bun-simt de pe strada, fara cunostinte deosebite, era suficient.

Azi aflu chestie.
Se va fi mutand ‘napoi servaru’!
Insa partea dementiala este motivatia!

Nicidecum faptul ca oamenii lucrau plini de spume. Nicidecum ca asta afecta afacerea, intarzia raportarile contabile, oamenii trebuiau sa ramana peste program samd.

Ci faptul ca au inteles ca trebuie sa mareasca teava, iar asta este un cost direct! Sunt incapabili de a cantari costurile indirecte ale unui act de’al lor. Doar cand au in felinar factura relationata direct cu fapta, brusc capata capacitatea de a intelege. Si am asa o mare banuiala fenomentala cum ca nici asa n’ar intelege, daca nu le’ar afecta raportarile de cheltuieli catre nava-mama!...

Iar de dimineata citeam ca, de fapt, idealul adevarat al regimului comunist era mediocritatea, nu afirmarea personalitatii umane, cum demagogic se sustinea in toate ocaziile... (da, nenea Paler). Tare sunt curios care ar fi fost reactia sa daca ar fi vazut ca sistemul promovat de occident face si mai bine acest lucru. Cu mass-media, cu inregimentarea in multinationale samd.

Mediocritatea este etalonul lumii de azi. Daca iesi din randul ei, ti se da peste mana ca te impotrivesti lucrurilor pozitive, ca ai o atitudine asociala, ca nu esti un jucator de echipa, ca nu te blenduiesti cu team’ul!
Realmente vorbind, este firesc ca o multinationala sa aiba ca scop nivelarea angajatilor. Pai altfel este imposibil de a carmui mii de identitati distincte din j'de locatii cu alte coordonate culturale.
Si la fel de realmente vorbind, imi pare la fel de firesc ca multinationalele sunt, ca fenomen social, un atac la adresa fiintei umane.

Paler povesteste in Don Quijote in Est cum a pervertit sistemul totalitar comunist formele cele mai firesti de comportament uman. Regasesc aceleasi elemente in multinationala. Mica istorie de mai jos se repeta cu fiecare decizie manageriala urmata orbeste fiindca este de la regionala, de la smt samd...

"...acrobatia devenea aproape o lege. Am notat undeva in jurnal o intamplare petrecuta la liceul "Gheorghe Lazar", unde mai multi profesori de matematica au fost convocati, in preajma examenului "de treapta", pentru a fi repartizati pe comisii la diverse scoli din Bucuresti. Cand au fost comunicate subiectele date, intre timp, unul din profesori a observat ca al treilea subiect era in afara programei. Ceilalti profesori l'au sustinut si, cu totii, au cerut schimbarea subiectului incriminat. O persoana de la prezidiu s'a ridicat atunci, a incruntat sprancenele si a amenintat: "Subiectele au fost aprobate de minister, tovarasi!". Toti au tacut. S'au dus la comisii si au depunctat tezele pentru nerezolvarea unui subiect neregulamentar..."

Azi ministerul este regionala multinationalei. Care nu are contact cu realitatea locala. Cel ce se incrunta este manajeru' smt care stie ca pentru salariul de mii de euro trebuie sa depuncteze in mod aberant, folosind standarde de raportare gresite, trebuie sa impuna decizii complet paralele cu realitatea.

Si mai spune nenea Paler mai departe, evident vorbind despre multinationale (!):

"Ne aflam, parca, intr'o mare tabara militara, unde totul depindea de ordinele date si cuvantul cel mai des folosit era "disciplina"; o disciplina potrivit careia "omul nou" trebuia sa aprobe zgomotos tot ce i se cerea sa aprobe, inclusiv propria sa degradare."

Overtime si teambuilding nu inseamna degradarea relatiei familiale? Degradarea relatiei familiale nu inseamna degradarea propriei fiinte?
Acceptarea aplicarii unor reguli ne-umane pentru subordonati nu inseamna degradarea fiintei umane?
Punerea sumelor contabile deasupra oamenilor nu inseamna degradarea fiintei umane?

Cei ce stau cu fundul in multinationale ca oile si arunca cu epitete de romanisme catre altii... fara sa stie care este sursa acelor romanisme, cei care isi acuza neamul pentru ca ar fi acceptat comunismul, fara sa stie cum si de ce si mai ales daca a existat aceasta acceptare..., acestia ar trebui intai sa'si stearga mucisorii... si sa incerce sa mearga in picioare, cu spinarea dreapta, cu ochii dezlipiti.

.