..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 29 martie 2010

Jurnal de bord

.
Si’abia venise primavara.

Si iesisem, curatasem si apoi reparasem bicicleta, ma bagasem la un voley in parc, schimbasem tablourile in embassy... si asteptam duminica sa continui. Cu bicicleta, cu iesiri...

A venit ploaie si frig.

Cine vrea un atelier pentru biciclete, cu oameni priceputi, iaca pe langa spitalul coltea este straduta Coltei! Nu stiu numarul, dar este vizibila locatia, este singura cladire cu biciclete p’afara.

Am vazut acolo un nene care a centrat o roata crunta, in vreo 20 de minute. La sfarsit arata incredibil. Cu miscari sigure, precise, rapide, desi nu lucra deloc grabit. Cu aceeasi siguranta, celalalt mecanic mi’a reparat bicicleta, fara sa comenteze ca “asa e ea”, ca idiotii de la bikexcs, care erau obligati prin garantie s'o insanatoseasca. I’am urmarit muncind. Oamenii astia nu fac doar ce au de facut si gata. Ci arunca un ochi si pun mana pe totata bicicleta, fara sa le’o ceri. Se asigura ca daca ai plecat cu bicicleta de la ei nu ramai cu ghidonu’n mana dupa cateva zile, desi la ei te’ai dus sa’ti schimbe doar camerele. Astia sunt oamenii care ne arata ce stupizenii sunt procedurile care iti limiteaza, ingradesc indatoririle. Fara proceduri exista regula cea mare: treaba bine facuta. Iar oamenii de acolo fac treaba excelenta. Mi'au cerut doar 15 lei pentru manopera. Le'am dat 25 numai pentru cum i'am vazut cat de bine lucreaza. Cand am facut proba, inca mi s'a parut mica suma. E alta bicicleta!

Astfel ca... ati vazut vreodata un chopper ridicandu’se pe o roata? Credeati ca se poate? M’am trezit ca’l ridic fara sa vreau, atat de bine trage acum foaia. Evident, bicicleta nu a mers atat de bine nici in prima zi, evident aveam dreptate cand le spuneam celor de la bikexcs ce are bicicleta si ei in loc sa o repare ma intrebau daca am mai mers cu un monobloc ca asta! (Asta in timp ce saraca nici nu are angrenajul cu monobloc ci cu cuvete)

Apoi am primit un telefon. M’am dus si am schimbat tablourile din Embassy. (am uitat acasa pozele, probabil ca le public diseara) Am fost lasat sa ma joc cu ele asa cum vroiam. Asta dupa ce mi s’a spus ca mi’a fost ascultata obiectia si au fost facute cu culori mai vesele, luminoase, cu viata in ele.

Sunt cel putin vreo patru pe care le’as fi vrut, le'am pus cu inima stransa la vanzare. Am luat doar unul pentru un cadou – cineva m’a ajutat frumos zilele astea si chiar merita un multumesc plin.

Si asteptam duminica sa ies in curte, sa delimitez zona cu santier, sa o reorganizez. A venit ploaia. S’a sistat tot.

ps. si asa ma gandesc de ieri ca... uite, se poate trai viata si reparand biciclete.
pps. am uitat sa spun. am febra musculara.
.

2 comentarii:

  1. nu esti singurul. eu am de la ridicat caine, spalat geamuri si desprafuit carti...mama ei de viata

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.