News

In ultimile zile am gasit (de la sefu’) o noua preocupare:

Ah, ce’mi place cum arata.

Acu’, ma intreb, oare sefu mi’a dat un site de mind-building (derivatie din badibilding si timblinding) ca ma credea mai cu lacune?

Limba si realitatea

Ieri dimineata in statie in romana o tanti cam in varsta ne’a intrebat uluita “cum e posibil asa ceva?”

Se referea la anuntul de pe stalpul de langa noi: “ofer cunilingus” (cred ca preciza “pentru femei”).

Acum nu am fost prea sigur daca uluirea ei este 100% negativa.

Dar nu la limbile astea vroiam acum sa ma refer.

Ci la folosirea verbului a recunoaste, folosit in structuri gen “am recunoscut’o pe X”. Pipalsii folosesc verbul asta cu sensul de “a identifica”. Pe cand cuvantul exprima de fapt re-cunoastere, adica a cunoaste din nou. Ceea ce este tocmai pe dos. Fiindca. A cunoaste din nou pe cineva este o chestie pe care foarte putini oameni o fac. Si foarte rar. Presupune a ignora trecutul, amintirile si concluziile detinute deja despre respectiva persoana. Si a lua totul de la cap, tabula rasa. A identifica inseamna a lipi peste noua realitate vechile informatii pe care le aveam despre.

Si ar fi bine sa avem capacitatea de a ii recunoaste pe cei din jurul nostru. In felul asta i’am lasa sa se exprime, sa evolueze. Si nu i’am mai bloca in atitudini si actiuni care sa necesite conformarea cu vechea noastra imagine despre ei.

De luni

Am aflat ca nemernicii de nesimtiti de imbecili de la peugeot eurial otopeni mi’au schimbat discurile de frana ca sa faca ei burta mare... ‘tu’le ficatii si soarele si luna...

Inca nu ne’am louat salar’ pa luna asta ca sefa contabila nu a trimis neste date de facturare catre un cineva. Si lantu’ slabiciunilor... eu nu bani de la firma care imi toaca minim zece ore pe zi. Drept care am supravietuit cu banii facuti pe langa. Alte doo firmulite la care facem mentenanta IT (adica de regula numai patronii lor au probleme cu orice, angajatii abia aud de ei din an in pasti) si niste texte. Si astora de la firma mea cu soarele si luna.

In ultimile 4 zile am primit de la tagged cca 15 mailuri ca cineva a dat click pa mine. Soarele si Lona!

Daca te mananca in fund si n’ai probleme cu matreata, ia’ti un sampon de 350 de mii de la badishap (cred). Antimatreata. Samponul. Tu insa vei descoperi o noua grija: parul ti se ingrasa intr’un ritm demn de guinness book. Soarele si Luna! (I’au tinut cununa...)

La facultate ar trebui sa ma agit sa caut un profesor... (pentru o licenta...) – ceva filme science-fiction de proasta calitate. Nu stim unde, nu stim cand... stil inconfundabil snspa - facultate de (pseudo)comunicare. Soarele si Luna!

Dvd-romul de acasa s’a bulit. In stil fatal. LG-parca... dupa numa’ vreo 2-3 anisori de futilizare, model care la vremea aia era tare laudat. Numa’ Luna. Dar nu mai am sloturi sata pe placa de baza, iar dvd-roame pe pata... mai rar si ineficient de multi bani. Si Soarele acu’!

Si o ureche ma doare.

Si ne vom fuzionandu’ne cu o echipa in care accentu’ ie pus pe programare. Ori noi suntem invers. Canci limbaje. Dar ei vor veni de pe o pozitie de superioritate. Si noi din spate.

Astenii de toamna. Probabil. O lipsa de chef de... las’ ca ma duc acas si ma apuc de scris. Si am gasit un programel de sah fooarte dragut. Cred ca a trecut ziua lu’ tata si nu i’am zis ni’ca. Ba daca fac un calcul chiar cred ca ne’am certat in dimineata aia. Sau urmatoarea.

Undeva, ceva, e putred in danemarca. Ca de la cap se’mpute.

Zoro si gandacu’

Mai acu doo zile imi intra pe fereastra un insect. La limita de jos a sburatoarei, la limita de sus a gandacirii. N’am o placere prea mare in a ma intretine cu chestiile astea, asa ca l’am lasat pe zoro (ciosu’) sa se ocupe. Sa’l ia la cearta, sa’i spuna ca e ocupata deja camera, in fine, ce o vrea el sa’i comunice. Si s’a ocupat. Il priveste ganditor de atunci, de cate ori iese pe la suprafata. Cred ca m’am procopsit cu un filosof. In alta ordine de idei felinu’ asta al meu sare dupa meduze ca zanaticu’. Io nu vad meduze in camera mea, dar ele tre sa fie din moment ce asta sare dupa ele... ca un autentic don chihote’!

Desi daca ma uit mai bine la poza ma gandesc ca astia doi comunica telepatic...

Animalu’

Il cheama zoro. Dar el nu stie. Si nu se duce. Raspunde insa la ciosu’. Az’ noapte avea chef de joaca si isi infigea din cand in cand ghearele (uriase, de altfel) in spatele meu. Iar dimineata nu te prea lasa sa pleci. Ultima smecherie e sa ii pui de mancare cand vrei sa o tulesti. Daca e ceva care il face sa uite de nelinistea existentialista a lui chirchegard, sartre... ie mancarea!

Peugeot 107

Pentru cei care sunt tentati de un peugeot 107. Am facut azi revizia de 40. De mii. 16. Milioane.

Si daca punem doar revizia asta si evenimentul de acu’ 5-6 luni, la masinuta de 9 mii de euro, iata in 40 de mii inca o mie pentru reparatii. Si asta la primii 40!

Bine, poate e si vina mea. i’am lasat pe nesimtitii de la service peugeot otopeni sa schimbe tot ce credeau ei de cuviinta. La fiecare 10 mii alte placute de frana, alte filtre si ce mai ziceau ei ca ar fi cazul. Ca am zis ca vreau sa mearga brici masina. Si merge. Marche-arriere intra cu carait. Din prima ei zi de viata. Au incercat azi sa ma ia cu abureli despre covoras neconform. Mi’a sarit tandara si le’am zis sa termine cu tampeniile. Ca nu’s venit cu pluta. I s’a inmuiat vocea si a lasat capu’ in jos. Dar ambreajul meu merge la fel de prost. Urmatoarea masina nu va mai fi un peugeot. Pe cuvant! Si am senzatia ca in primul rand datorita service-ului peugeot otopeni... (cu toate ca tocmai aflasem ca dintre masinutele din categoria asta, a mea are motorul cel mai high-tech)

A! ca tot am trecut pe la service azi. De fiecare data aud cate ceva interesant. Acu’ era un nene cu un 407 care fusese si el la revizie ca un om constiincios si cand luase inapoi masina descoperise ca brusc nu mai megea pilotul automat. Inainte mergea. Le’ar trebui o bomba alora.

Combinatie fatala

Ce e mai nou ca ixpeu’? VISTA!

Ce e mai nou ca ofisu’? OFFICE 2007

Ce e mai tare si mai mare si mai nou in parcare antivirus? Kaspersky 2009

Astea trei le are el dieu del notre company pa cel mai slim si mai tare laptop de la lenovo.

Iar io sunt cel care are norocul de a functiona si ca it’st personal pentru regala’i persoana.

Se face update la office? Kaspersky blocheaza executabilu’ tata! Meri si fa vizita acasa sa vezi de ce si cum. Asta firesc dupa ce te’ai facut de cacao ca n’ai putut la telefon sa privesti in globu’ da cristal si sa spui care e problema si pe ce buton tre’ sa apese. Si nici in veci nu aflai asta daca nu te uitai din reflex la ce mai e prin procese. Si observi ca tu inchizi tampenia de office outlook (cel mai nefiabil client de meil cu care mi’am batut capul) dar de fapt el ramne activ ca proces! Si de aici incepe sa se faca lumina...

Se face update la vista? Se schimba accesul la internet (de la modem orange la retea uaierles d’acas’)? Na ca meilurile iar nu mai intra. Ramane la 5% forevar si tujur. Telnet pe srv de meil nu vrea. Pa internet nu vrea. Dar la vpn se conecteaza!!! Care tot prin internet se intampla mama ei! Si ruteru’ de mine’i setat – nu are specificatii aparte pentru clientul vpn. Inchid kaspersky. Si pornesc outlook din executabilu’ din matzele partitiei de sistem (nu din shortcut’ul de pe desktop care are o setare de a porni o instanta cu shmen). Nu mai stiu daca mere. Dar sigur internetu’ nu mere (decat vpn-ul, mama lui!). Si bifez din poignet o chestie in proprietatile lu’ internet explorer 7... Internetu’ mere. Si meilu’ mere. Ura. Dau sa plec. Ma razgandesc, dau restart. Internetu’ mere. Meilu’ nu. Again si de la capat encore une fois. Modific shmenu’ din setarea shortcut’ului, il mai gadil (sincer nu mai stiu ce am mai butonat) si mere din nou. Restart. Mere. Ma ridic urgent. Plec.

Si fac poiezii celor care isi iau cele mai noi chestii din it. Si celor care pun cele mai noi chestii pe piata doar cu teste de laborator, cu manusi albe si finute. De ajunge sa crape totul la cea mai mica adiere de vant. Nu va spun poieziile – e cu cuvinte obscene.

Intranetul

Ah, s’a dat in folosinta intranetul.

Adica acea chestie folosita in firmele mari pentru a asigura o anumita transparenta, comunicare... eniuei, locul unde te duci sa afli care sunt procedurile, care sunt formularele pentru diverse activitati: de la mersul la buda pana la mica deconectare cu un joc de strategie la biroul comod de la munca.

Firesc, am mai spus, sunt in romania. Intr’o firma romaneasca. Eminamente romaneasca. Si cum aici pe la noi traditia e mama existentei, orice infaptuire se supune regulei de fiintare de mai devreme (na ca nu mai stiu cu cine bateam apa in piua de curand despre fiintarea la platon si haidegher).

Adica. Avem nou instrument importat de afara – intranetul. Realizat in stil traditional – forma fara fond – anost, stufos si criptic incat iti doresti sa nu!

Am vrut sa aflu si io care imi sunt chestiile pe care tre sa le am la cunostinta. De la un regulament pana la o aia – ce sunt dator sa fac in varii situatii. Si am aflat ca un angajat pe care il antipatizez cu un angajament de 4 puncte (din 6 posibile) a luat cea mai mica nota la un test: 1,38 puncte (din 10 posibile). Si atat. Restul este de o stufosenie inutila. Atribut de inutilitate ce se extinde firesc si catre instrumentul in sine – intranetul.

Sau mai ie varianta a doua. Io sunt suficient de prost incat nu inteleg cum si unde si de ce.

Sefa proasta la HR

Iaca si o motivatia pentru care reactionez deseori de’a dreptu’ razboinic atunci cand vad decizii proaste venite de sus.

Pur si simplu sunt de parere ca atata timp cat acceptam ca parti din viata noastra sa fie controlate de prosti, ne anulam dreptul de a pretinde fericire.

In mod normal nu m'ar deranja sefa HR'ului. Insa cand se apuca sa ia decizii privind modalitatea in care ma duc la masa, si cand acele decizii sunt stupide, apai i'o trag si ei.

Si inapoi la femei

Iar ca eram la capitolul nedumeriri de ordin moral.

La tot pasul afli ca intra in firescul unei femei sa’si filtreze pretendentii si in functie de dotarea lor economicoasa. Si desi nu e anuntat ca fiind filtru cel mai important, totusi el functioneaza ca filtru de baza, prim.

Li se pare fireasca ideea ca in schimbul frumusetii, femeia este indreptatita sa primeasca porsche si piscina, fara sa aiba deloc senzatia ca aceasta idee este din aceeasi familie cu “femeia nu e capabila de nimic”, “unei femei ii ceri sa fie frumoasa si’atat”sau “femeia e o chestie pur decorativa”. Chiar nu le trece prin minte ca de fapt este vorba de cealalta fata a aceleiasi monede. Pe care se vand ad literam. Frumusete contra bani. Ar fi chiar amuzant daca nu ar fi trist.

Si ca veni vorba de tristete si relatii. O lume stupida. Care iti spune cand esti mic sa te straduiesti sa fii aparte, pentru ca sa reusesti (inclusiv in relatia de cuplu). Iar cand ajungi mare sa descoperi ca tocmai asta devine principala piedica. Ca esti aparte. Nope, nu vorbesc despre mine aici.

Bine, la modul serios vorbind, aceeasi lume a spus acelasi lucru si celor ‘j’de mii de manelisti din jurul nostru. Care insa s’au straduit, iata, cu succes, sa devina manelisti. Si apare banuiala ca daca cineva ajunge ‘aparte’, o face de fapt pentru ca are o chemare anume pentru chestia asta...

Mda, un om normal al vremurilor astea ar putea spune: “ce pacat de frumusetea ei, o strica inteligenta!” Mda, tristete maxima.

Am cunoscut deja cateva femei care au facut alegerea intre a trai conform frumusetii lor si a trai conform inteligentei lor...

Hai sa spun altfel: femeile care aleg un partener conform inteligentei lor sunt in majoritatea covarsitoare a cazurilor femeile carora frumusetea nu le permite sa isi aleaga un tip cu porsche si piscina. (dar si acestea sunt rare - daca nu are porsche, macar un apartament in centru civic si vacante la paris)

Probabil ca am muncit prea mult in ultimul timp...

Dileme morale

(ca tot avea lolita pe mess un link catre top dileme morale. top american – deci varza)

Iacata dilema proprie si piersonala de ceva vreme incoa’.

Una bucata tata. Intelijent tare. Nici macar tipul cu doua norme de maestru, in plina forma competitionala nu a reusit sa ma bata la sah cum a facut’o mon pere intr’o dispozitie precara pe taburetul din bucatarie avand nevoie de ambele maini sa se tina de masa si de bufet sa nu cada pe jos de beat ce era... cu ani in urma cand chiar eram cu mintea la tabla de sah...

Dupa ce tatal din dotarea personala si’a futut viata in mai toate chipurile posibile, pe locul unu fiind alcoolu’, acu’ mai la batranete (adica doar 57 de ani) corpul, firesc, e suficient de rablagit incat sa ofere un discomfort considerabil.

Dupa ce i’am dat cateva luni de zile bani de pastile, intr’o dimineata am o banuiala ca iar nu a functionat chestia cu aratarea increderii. Adica: eu stiu ca tu cum prinzi un ban cum il dai pe bautura, dar la un moment dat, dupa ce te porti ok o vreme, iti arat ca sunt dispus sa am incredere in tine (din nou) si iti dau bani pe mana pentru nevoile cotidiene... Adica iti arat ca sunt dispus sa te tratez ca pe un om intreg, si ma astept chiar sa te comporti ca unul.

Cum spuneam, am o banuiala, cer lista cu necesar de medicamente, banuiala se intareste cand vad opozitie din partea cealalta, in fine, banu’i la mine asa ca eu face legea. Ma duc sa iau pastile. O ditamai lista de adormit un hipopotam. Banuiesc facuta ca sa imi descurajeze astfel de initiative, sa’mi fie mai simplu sa ii las in fiecare dimineata cate 200 de mii pe frigider. Ma gandesc cateva secunde, o cumpar pe toata. Asa, de test, sa vedem efectul. La plecare o intreb pe farmacista cat ar trebui sa tina pastilele alea luate regulat. Sooorprizaaa! Toate alea sunt pastile de luat din cand in cand la nevoie, niciuna nu este bomboana de tratament a la long. Adica era un fel de cocktail, nimic bun pentru viitor, pastile care la cantitatea aia ar trebui sa mai ramana si dupa termenul de expirare...

Au trecut doua zile. Ce putea sa vrea? Bani de medicamente!

Acum intrebare. Mai pe cateva randuri. Avand in vedere ca in timp ce isi futea in mod mizerabil propria’i viata, facea acelasi lucru si cu a mea, cat de obligat sunt acum sa mi’o fut si io ingropandu’mi propriile nevoi pentru a satisface dorinta de drogare a lui? Ca in fond asta e. Dupa drogul cu bautura a venit drogul cu pastile. Si cand se poate - combinat. Partea ironica e ca daca nu poate deschide gura sa’mi ceara bani de bautura, in schimb se simte indreptatit sa ma acuze de rautate neomenoasa daca nu’i dau bani pentru pastile. Firesc, se uita faptul ca ii acopar 60-80 la suta din nevoile economice. Lui si gunoiului de nevasta care otraveste totul imprejur.

Sunt un om rau?

Miracole de toamna

S’a’ntamplat ceva.

De trei zile ma trezesc cu meiluri de la tagged ca ma anunta ca pa mine iar au dat clic fomei la jucaria aia care iti arata poza cuiva si te intreaba “ar iu intrested?”...

Bag seama ca iar s’a dat semnalul de deschidere de sezon. Ca firesc e cu sezoanele chestia. Si anume: sezonul de paste, sezonul de vara si sezonul de sarbatori da iarna.

Iar daca la sezonul de paste e cam naspa ca asta’i o chestie mai cu famiglia... sezonul de vara e mai ciudat pentru ca parca tot astepti sa vezi unul si mai... la zezonu’ de iarna e libertate totala. Si disperare pe masura. Noaptea’i mai lunga, patu’i mai rece... zilele in care societatea iti urla’n cap ca tre sa te bucuri cu cineva sunt mai multe, incat devin ditamai perioada.

Acu’ totusi sunt nedumerit. Tipele astea cand dau clic pe poza mea oare se uita la mine sau la sor’mea... ca e si ea acolo...

Dar dincolo de nedumerire apare un element tulburator de’a dreptu’! Avalansa de 40! Adicatelea de fomei la patru’j’da ani. Sincer, asta ma lasa fara cuvinte.

in sfarsit vine vremea mea! :))

hoho: in sfarsit gasesc ceva in ziar care sa'mi faca dimineata frumoasa! =))

http://www.click.ro/pe-glob/s-a-demonstrat-stiintific-desteptii-au-sperma-mai-buna

Inteligenţa unui bărbat poate fi considerată de acum un indicator numai bun pentru evaluarea calităţii spermei sale, se arată într-un nou studiu, preluat de agenţia de presă ANI. Potrivit lucrării ştiinţifice, realizate la Universitatea din New Mexico, masculii deştepţi au “spermatozoizi viguroşi şi sănătoşi”, în timp ce “proştii” îi au “nesănătoşi şi lipsiţi de vlagă”.

Atunci când vine vorba de sex, bărbaţii spun că îşi pierd capul şi încep să judece cu altă parte a corpului. Iată că oamenii de ştiinţă din cadrul Universităţii din New Mexico au descoperit că între producţia de spermă în organism şi respectiv inteligenţa bărbatului este o legătură extrem de strânsă.

Astfel, s-a demonstrat că bărbaţii cu un IQ mare au şi o calitate superioară a spermei, spre deosebire de cei mai puţin înzestraţi la capitolul inteligenţă, care au spermatozoizi de o calitate mai proastă. Descoperirea sugerează că inteligenţa poate fi un indiciu pentru femeile care caută bărbaţi sănătoşi şi cu gene puternice.

Femeile găsesc mai uşor partenerul ideal “Nu este obligatoriu ca aceleaşi gene să influenţeze atât calitatea spermei cât şi inteligenţa. Mai degrabă, cele două caracteristici sunt interconectate printr-o reţea complexă de factori biologici şi de mediu care au evoluat pentru a le ajuta pe femei să-şi aleagă un partener”, a declarat unul dintre autorii studiului.

Cercetătorii au reuşit să desfiinţeze cu acest prilej mitul masculului feroce, cu muşchi, inteligenţă precară şi fizic agreabil, care era considerat un simbol al virilităţii. Astfel, pentru a îmbunătăţi bagajul genetic al copiilor lor, femeile vor putea ţine cont de acum înainte de nivelul de inteligenţă al acestuia pentru a evalua calitatea spermei.

bance - adica unu'

O doamna distinsa intra intr-un butic elegant de palarii.
- Cu ce va putem servi?
- Mi-as dori o palarie mare, cu ceva romantic, poate cu o tenta bleu sau verde, poate cu flori, sau cu fructe stilizate...
- Concret, la ce va ginditi?
- Concret, la o partida de sex. Dar ar fi buna si o palarie frumoasa...


(intrebarea mea: unde o pot gasi pe doamna?... sau ce numar de telefon are?)

Mic tratat despre cum sa’ti speli rapid mocheta – in trei pasi

Tzeapa: nu’i mic tratat ci e mic discurs! :P

Pasul 1: iesi la plimbare cu o fata

Pasul 2: firesc, frumoasa

Pasul 3: un ghemotoc de blana cu mintea anapoda sare sa’i cafteasca pe toti cainii pe care i’a gasit in zona. Precizare: ghemotocul e din rasa felinelor.

Pasul 4: firesc, la un moment dat ala incepe sa chiraie (ghemotocul cu pricina)

Pasul 5: iesi din masina in care de’abea intrasei, intri intre cainii pe care reusise ala sa’i adune si faci pe leul. Ei reactioneaza mirati. Ei n’a mai vazut lei!

Pasul 6: ea are trei (sau patru) pisici si un caine. Il iei tu acasa. Adica il pui pe banca din fata casei intre alti pui de varsta lui. Sa creste impreuna fericiti.

Pasul 7: vecina injura a doua zi. De unde naiba s’au inmultit? Na, ca a mai aparut unu’! Te faci ca ploua. Si zambesti multumit.

Pasul 8: ajungi la doctor cu el. E cam fierbinte si slabit. Si nu arata prea bine dupa street fight si alte alea. La un moment dat erai convins ca ochiul stang este pierdut forever. Dar pustiu’ are vana. (dilema personala: cine i’o fi scris softul de recovery lu’ asta?)

Pasul 9: primeste tratament – are febra samd.

Pasul 10: intrebi stupid daca pe perioada tratamentului trebuie luat in casa noaptea cand se face cam frig. Primesti din partea celor prezenti o privire greu de descris. Dar raspunsul vine calm. Si afirmativ.

Pasul 11: de aici incolo se ocupa matzul de chestia asta. Adica de mocheta ta. Tu esti doar fericit ca ai biocarpet in dotare de pe vremea in care ai lasat lapte varsat in masina timp de un uichend intreg.

...ps. – deci se poate trage concluzia ca totusi andreea ar fi avut dreptate mai devreme.

Nu, nu s’a terminat.

Happy end: azi, dupa trei nopti crunte afli ca in sfarsit si’a eliberat matzele in locul pregatit de tine. Ura! E bun internetu’ asta. Altfel cum aflai ce trucuri (eficiente) sa faci ca sa il convingi ca nu esti de acord cu intentiile sale de redecorare?!

pe DN dimineata

ce se mai intampla pe DN dimineata?

ah, foarte simplu:

eu pe prima banda zbor mult mai repede decat ambulanta cu sirenele urland pe banda a treia. ghiceste cineva de ce?

si dupa ce ghiceste imi da cineva voie sa impusc toti oligofrenii orgoliosi care blocheaza traficul cu nesimtirea lor tolanita in masini mai scumpe decat toti pseudoneuronii pe care ii poseda?

retorica

De unde pula mea inspir eu atata prietenie? Fix cui nu vreau asta!

Sho’ pa iei.

I.

incepem cu jurnalistii. Jurnalistii organului masculin, cunoscut si sub denumiri mai interesante, care lasa unora apa’n gura. Adicatelea jurnalistii pulei.

Pai. Daca daschizi chestiile alea din fata, de’a stanga si de’a dreapta nasului, numite ochi, afli niste chestii. Afli ca inflatia este un fenomen economic care are la baza... ghici!

De o saptamana imi vuiesc astia in urechi, din toate orificiile cuvantatoare, cu stiri apocaliptice, cu tam-tam-uri, cu previziuni, cu ce mama lor le mai trece prin neuroana lor blonda ca se prabuseste sistemul financiar, ca se duce totu’ de rapa, ca gata ia’ti banii de la banca si da’le foc.

Undeva, cineva a facut o misculatie mai maricica. Si firesc, a creat cateva unde de soc. Care insa n’aveau nici in clin nici in maneca la nivel real cu efectele capatate.

Insa efectele au aparut. Ca inflatia, deprecierea monetelor tine de INCREDEREA POPULATIEI. P’asta orice nou’venit cu mucii la nas in economie o afla in primele capitole. Impreuna cu fraza unui nene: “fiecare tara are moneda pe care si’o merita”. Ca asta ie eminamente o chestie de tonus mental al populatiei, ca excedentul masei monetare nu e o cauza - ci un efect...

Si evident, in epoca moderna, putem banui si rechinii financiari de ceva contributie.

D’asta va spun eu voua ca tot showul care pana la urma ajunge realmente sa ne arda la buzunare e opera in mare masura a cretinilor de asa’zisi jurnalisti. Amin.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

II.

continuam cu... jurnalisti. Curiozitati curioase legate de maaarele eveniment autocreat de mai sus.

a. firesc, cum spuneam si ma repet, cineva a facut o misculatie mai maricica. Fie ca era o buba mai veche care trebuia sa plezneasca la un moment dat, fie ca acel cineva a avut o zi proasta in care a facut tampenia vietii lui, fie ca asa ie iel zi’de’zi, dar iata, in acea marti13sivineriinacelasitimp, altcineva nu a mai vrut sa’i acopere lu’ ala greselile, fie acel cineva a vrut sa’si asigure partea financiara a urmasilor sai pana la generatia a douamiipatrusutecincizecisinoua...

Boon. Cu ce se ocupa jurnalistii? Asa’zisii aflatori si comunicatori ai adevarului? Fac cumva anchete sa afle cine a fost vitelu’ cu pricina? Nope. Ei dau foc la paie.

b. alte chestie curioasa. Nu sunt singuru’ care am citit manualu’ de ieconomie de’a unshpea’ din lumea asta ca sa dau la ASE. Unii chiar au si terminat facultatea aia. Altii chiar au inventat ce se vorbeste la facultatea aia. Era la mintea cocosului ca la primele semnale de depreciere de moneda, in afara de reactiile pur economico-fiscalo-banoase sa urle autoritar toti cei cu autoritate catre masele de oi behainde sa stea dracu’ linistite in staulu’ lor! (da, avem oi care stau in staul in povestea asta). De ce nu se intampla asta? De’abia azi aud la rfi, pa sarcozi si primu’ ministru ca impreuna dau o declaratie vibranta cu cohones ca se angajeaza sa faca si sa dreaga... si o sa fie barbati. Imi propun sa trec peste greseala de a anunta ca “o sa ia toate masurile” in loc de necesara “am luat deja azi masuri, si maine continuam”. Asa ca zic doar: tu leit bre’!

Dar intrebarea aia neagra ne tulbura sinapsa nr 3.14: oare incetineala reactiilor evident necesare, oare urletul in cor si cu unica directie al jurnalistilor (organizati in trusturi de presa detinute de marii mahari) nu pot apartine unei miscari frumos orchestrate pentru a se obtine o reasezare a unor elemente care altfel greu ar fi fost acceptate? ...ca deja se auzea az’ la rfi ca se aduna eurocomunitarii sa puna bazele unei noi ordini financiare – exact ca in titlurile cartilor alea de pe tarabele de acu’ 10 ani care ne strigau ca babele la priveghi ca vine peste noi noua ordine mondiala... numai ca acu’ chiar se intampla.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

III.

Ieri stateam de vorba cu o fetita. Frumoasa. Care imi spunea ca a observat si ea ca oamenii frumosi au mai mult succes in societate. Doar pe baza acestui fapt – ca sunt frumosi li se acorda incredere, sanse, oportunitati, capital.

Azi m’am vazut (din nou) cu un exemplu din asta. Ma abtin sa nu injur p’aici ca sa nu fie nevoie sa’mi declar blogul cu continut pentru restrictionarea accesului minorilor. Si’asa am vazut ca era o adolescenta care citea p’aici... iar la cat de urat imi vine sa il bag p’ala in toate orificiile canalelor pe unde a fost fecundat de tat’so...

Fin’ca. Cretinoidu’ cica e om de afaceri. Am o banuiala ca el chiar crede asta. Ma intalnesc cu iel sa punem la punct o colaborare. Vrea sa ii scriu materiale pentru cateva bloguri. Intalnire deja amanata de doua ori. Sau din punct de vedere calendaristic – de o saptamana. In saptamana asta avea timp sa afle sau sa ii treaca prin gamalie ce are de vorbit cu mine. Poola. Ne vedem si imi spune din nou ceea ce stiam deja din primul minut de la telefon, dupa care imi tranteste ceva in stilul de “pai zi’mi tu cum sta treaba”. Adica imagineaza’ti ca te apuci sa angajezi pe careva sa’ti faca o chestie si il intrebi pe el despre ce e vorba in propozitie. Si la fiecare doua propozitii repeti cuvintele “ca eu nu stiu nimic despre asta”. Pai si atunci de ce pana mea a mai venit la intalnire?

Boon. Dar io, baiat costinicios, aveam temele facute. Fiind vorba de texte pentru 4 bloguri am incercat sa scot ceva util din timpul pierdut.

Io: cate aparitii vrei pe saptamana?

Afaceristu’ : pai nu stiu asta. Si nici nu decid eu, nu e treaba mea... (si semne de grabit)

Io: cat de lungi vrei articolele?

Afaceristu’: pai nu stiu. (si semne vadite de plictiseala)

Io: ce ton vrei in articole? Gen testimonial, gen prezentare...?

Afaceristu’ : pai nu stiu. (si incerca sa incheie conversatia, ca doar dureaza deja prea mult pentru o intalnire de afaceri atat de neimportanta)

Io: ok, da’mi pe meil, ce vrei si cum vrei. (esti bou facut gramada, habar n’ai de niciunele, vrei ca ceilalti sa iti puna totul pe tava, iar tu sa ai pretentia ca ai contribuit cu ceva)

Io: uite, am o idee. Daca tot sunt mai multe bloguri, putem sa facem fiecare blog in alt stil, limbaje diferite, abordari diferite, pentru a atinge cat mai multe..

Afaceristu’: (de’a dreptu’ grabit si deranjat, speriat ca tre' sa'si dea cu parerea despre o idee concreta) da, nu stiu, chiar nu stiu...

Dar tipu’ arata bine. Era un berbant aratos foc! La inceput chiar mi’a placut. Pana cand a inceput sa vorbeasca si a demonstrat ca nu exista.

A! Si mi l’a dat la inceput la telefon pe unu’ din cluj care sa imi explice mai bine cum stau lucrurile. De parca pentru asta trebuia sa ne intalnim – ala nu ma putea suna direct. Dar si ala imi abera aceleasi vise vagi, fara niciun element concret, si ma trimitea pentru chestii concrete la astalalt.

Ba! Fie’v’ar soacra longeviva! Ca sa conduci realmente o afacere trebuie sa fii in stare sa intelegi ce se intampla, sa stii tot ce se intampla astfel incat sa poti angrena cat mai eficient si armonios piesele de puzzle. Iar daca nu esti in stare nici macar sa stii ce vrei, apai la sapa cu tine!

Si ajung acasa si ma mai intreb: cu cine sa faci treaba, cu astia?

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

IV.

Si atentionarea fireasca de bun-simt. Mai copii si ce’o’ti mai fi, nu va luati dupe ce scrie in bloguri. Ca afaceristu’ nesimtit a inceput sa le foloseasca ca reclama mascata (cacofonia e pentru afacerist). Cum apare un locsor susceptibil de ceva adevarat, cum sare nesimtitu’ sa scoata bani din transformarea acestuia in minciuna! Lua’mi’as gan!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

V.

Acu' despre civilizatie. Chiar si eu aveam impresia ca aia in occidentalia au o viata politica mai civilizata, elevata, alea-alea. Pe simplu motiv ca la ei sistemul politic actual a aparut prin crestere organica, nu prin infuzie nepotrivita ca la noi. Dar ce'mi fu dat sa ascult la rfi la stiri! O scurta intalnire intre cateva somitati din politica lor. Si desi moderatorul atragea atentia ca de fapt intalnirea era pentru a vorbi despre un subiect in mod constructiv, nu pentru a se lua la harta pe ce s'a intamplat de la pash'opt incoa'... ei aveau lumea lor de impartit. Si partea care mi'a atras atentia a fost ca se certau fara nici o urma de respect, sau eleganta, sau autorespect. Ca la noi. Intrau peste celalalt si vorbeau chiar pana la 10-15 secunde tustrei in cor de nu se intelegea nimic, iar cel care castiga pana la urma dreptul de a vorbi era cel cu plamanii mai puternici si nesimtirea cea mai mare.

Asta e. Macar vin sarbatorile.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

VI.

revenim la jurnalisti si inflatie. De data asta mai gretos, ca e vorba de astia ai nostrii, din romanica.

I’au pus lu’ loboda in textu’ zilei aia de la pi-ar ca cresterea salariilor fara crestere de productivitate inseamna inflatie. Si ca d’asta se va inflationa acu’ romania ca au crescut salariile profesorilor. Pai unde pana mea intra in cercul “crestere salarii profesori” partea cu productivitatea? Sula cu prefectura! In propozitie insa ar fi intrat “gasire de fonduri”. Care le spun eu de unde. Din scolarizarea cu doua clase mai mult decat trenu’ a ghertoilor din politica. Astfel incat 10% sa nu mai insemne juma’ de suma. Ca sunt unii care nu se opresc numai la 10%...

Dar ce face jurnalistii? (firesc, pusi de cineva sau doar din prostie) ei da telefon la spitale si intreaba “nu faceti si voi scandal pentru crestere salariala – ca uite profesorii...!”. Dar ei nu da pe post intrebarea asta – ci anuntul-preambul “si medicii vor cresteri pentru ca au vazut de la profesori. Si chiar daca prin lege le este interzisa greva, ei o vor face. Sunt hotarati si furiosi”. (noi stim de intrebarea reala fin’ca ne’am dat seama de ea din formularea raspunsului) In plus, in raspunsul medicilor o ureche neadormita ar auzi cuvintele: “daca se va ajunge in situatia in care medicii sa devina muritori de foame vom face greva” – au fost mai multe cuvinte, dar astea sunt mot’a’mot si cele mai importante. Deci omu’ desi intrebat tendentios vorbea totusi de o situatie viitoare ipotetica, fara legatura cu profesorii, fara legatura cu prezentul. Dar jurnalistu’ scarbos da foc la caruta in mod jignitor pentru orice neuron, cu mai putin de jumatate de alcool in sanje. Asta de la realitatea tv a fost louata. Sau antena trei...? – nu mai stiu :(

Iar azi il auzim pe unu’ inflamat la lingurica spunand tot felul de chestii incomplete dar impresionante (ca astea au efect cel mai tare la public) despre guvernu’ care face si drege si ca e prost si ca a pus’o de mamaliga... Pai nenea care tipa ca din gura de sarpe, in stil domnisoara Cucu era de la sindicatul profesorilor de la Spiru Haret. Pai aduceti’va aminte de acu’ fro’ opt – zece ani in urma de cand cu scandalu’ acreditarilor pe baze politice,... asa,... listele cu facultatile apartinand nomenclaturii psd,... asa,... ghici al cui e spiru haret! Nu e firesc ca acu’ astia sa tipe indiferent de rezultat? Ca doar incepe lumea sa se pregateste de alejeri – se creaza tensiuni sociale cat mai multe, se dau drumu’ la nebuni pe strada (ad literam, din pacate nu glumeasc, nu e un efect retoric) si asa mai departe.

Ps. Si pt ca pasamite de la profesori, s’a trezit acu’ si functionaru’ public ca vrea marire, eu zic si despre el ceva. La cat de bine simt ca ma serveste asta, eu propun sa vina cu bani de acasa!

Matematica politica

Un cineva ma tot ameninta cu afaceri bune. Adica cu bani publici – ca alea sunt cele mai bune afaceri.

Acest cineva se asteapta sa ia o primarie de sector in viitorul apropiat.

Si vrea sa il sustin.

Si vrea sa ma vrajeste cu chestii de adormit copii, care sincer, suna frumos. Printre ele afirmatia ca va folosi bugetul chiar pentru ce e destinat, el tragandu’si numai 10%, nu ca nemernicii de pana acum care se scalda in buget ca in cardul personal. Sincer, suna rezonabil.

In alta ordine de idei, mai la obiect mi’a zis cum vor suna afacerile noastre. Ca cifre. Dintr’o chestie de 11 mii de euroi, partea mea de castig ar fi de 3 mii de euroi. Partea lui ar fi de 5 mii, ca doar el e cel care munceste din greu pentru a pune mana pe afacere.

Si rezulta.

11 mii – cost bani publici

5 mii – spaga om politic

3 mii – profit om de afaceri

3 mii – cost real (calitatea lucrarii - firesc, raportata la aceasta suma)

Nici nu ma mai pot opri sa urlu legat de conceptia aia aberanta conform careia intermediarul isi trage mai multi bani decat executantul!!! Si ca firesc, la o executie de 3 mii ai calitate de 2 mii, daca aveai executie de 10 mi aveai calitate de 8 mii macar... Si ca apoi stupidul / stupida de rand spune ca romanul face lucruri de proasta calitate... si ca n’are treaba omul politic cu asta.

Ci sunt obligat sa ma opresc la constatarea ca 10% din 11 mii, in matematica politica inseamna 5 mii (adica aproape jumatate). Iar asta in cazul fericit al unui tip reformator, cu principii, care vrea sa curete vechea clica de nesimtiti comunisti, si chiar vrea sa faca treaba...

Acum inteleg de ce ies ciudate la noi toate contractele din bani publici. Ei foloseste alte reguli matematice.

Am doua propuneri:

a) sa se aprobe initiativa de creare de sezon deschis la functionari / oameni politici.

b) Sa ii rugam pe aia de la standarde sa creeze un stas universal valabil pentru operatiile matematice...

Am senzatia ca una din propuneri e mai buna decat cealalta. Mult mai buna.

Stiri

Da, in ultimile zile am deschis o usita catre stiri.

Si avem material.

Pai.

Aflam mai intai ca s’ar putea ca sarcozi sa ii dea nana ingerasului ala senzuala.

Apoi aflam de la rfi ca in franta 3 femei pe sapatamana mor in urma violentelor in familie. (sa fie o coincidenta temporizarea cu stirea de mai sus?)

Apoi aflam ca de fapt in italia nu se pune problema “romanii aia tigani” ci “ba ne’am umplut de tigani, am festelit’o”. Iar celelalte tari europene ii iau la misto cu chestii de gen “in loc sa cautati solutii de integrare sociala voi incercati sa’i alungati, rusine sa va fie, huo!”. Of cource, de frica sa nu’i aluge spre ei. Ca am uitat deja de anul trecut (si’un pic) cand londra trimitea in romania un satulet intreg aciuiat la marginea ei. Sau ne facem ca. Ploua.

Apoi aflam ca in romania femeile anul trecut au avut salarii cu 10% mai mici decat barbatii. Aici o sa sedem ceva mai mult sa vorovim.

Primu’ aspect. Oricum e o stire pentru a intarata spiritele. Ce inseamna 10%? Un pic mai mult decat nimic. Dar hai sa bagam zanzanie intre ametitii astia, sa aiba subiect de cearta, de tensiune in familii...

Al doilea aspect. Sunt misogin declarat. Va scutesc de agumente si trec la fapte. Capacitatea de munca a unui barbat este mai mare decat a unei femei. Exceptand putine meserii. Pe cand studiul, luand toate meseriile, zona unde barbatii si femeile sunt egali se pierde in marele ocean (dpdv al ponderii).

Al treilea aspect. Pai in societatea noastra exista o motivatie destul de reala pentru care femeii i se ofera salariu mai mic, iar femeia accepta! In majoritatea cazurilor femeia se bazeaza pe barbat. Sau pe faptul ca e femeie. Adica.

Iesi in oras. Tu – barbat, ea – femeie. Da, le auzi laudandu’se peste tot ca ele nu este materialiste, ca ele isi plateste singure... insa niciodata nu poti sa te bazezi pe asta. Trebuie tot timpul sa fi pregatit. Si chiar daca insista sa isi plateasca singure, pur si simplu nu te simti bine. Ca asa am fost crescuti – e frumos sa fi galant...

Si ultimul aspect. Zilele trecute merg in restaurantul unde mancam destul de des seara. Ca de regula astept sa vina ospatarul cam de doua ori mai mult decat mesele la care se afla femei e, cica, normal – deja doua femei mi’au argumentat asta. Insa. Ce faci ca barbat ca sa stii ca data viitoare vei fi primit ok, oriunde mergi – restaurant, frizerie...? Lasi bacsis mai mare. Femeia nu are nevoie. Ea e femeie. Ospatarul vine dansand ca gaza la caise coapte. Deci ca barbat ai nevoie de mai multi bani. De ce povestesc despre asteptat? Pai am stat cincisprezece minute ca sa imi ia comanda. Adica sa vina o singura data - ca stiam deja ce vreau. Alte treizeci de minute ca sa o aduca. Fiind vorba de o ciorba, care sta la cald, trebuie doar pusa in farfurie (am fost bucatar in restaurante...). Dar dupa cele, in total, patruzecisicinci de minute ciorba inca nu venise, am plecat fara sa o vad. In mod curios n’am facut scandal. Am considerat ca eu am nevoie in momentul ala de mancare, nu de nervi. Si in plus, sa fac ulcer urland la niste nimeni care nu ar fi inteles nimic, am gasit inutil. In schimb, la masa de langa mine cele doua femei care venisera de circa zece minute aveau deja in fata bauturi si tacamuri. Acelasi ospatar. Care de altfel ma servise si cu o zi sau doua inainte. (a, nici tacamurile inca nu mi le adusese). De regula lasam acolo 20-25% bacsis. Ma gandesc sa’mi fac un calcul, sa ma duc sa’l cer inapoi. Ca investitia nu a fost rentabila se vede...

Mda. Pe noi ne costa mai mult. Intreaba’te de cate ori ai auzit intre cunoscuti un barbat spunand (sau facand) “ii iau o masina nevesti’mii – surpriza / cadou”. Sau "ii dau masina mea lu' nevasta'mea, eu imi iau alta". Si de cate ori ai auzit o femeie spunand / facand “ii iau o masina lu’ barbata’miu – surpriza / cadou”. Si nu te opri la reactia “pai sa stii ca stiu cazuri!” ci numara’le si compara cifrele! Fara sa tin cu ursu’, in zece secunde memoria mi’a scos la iveala numai trei cazuri. Si e 3-0 pentru barbati... sau depinde cum privesti problema... (ps. nu ma refer la cupluri realmente casatorite...)

Si sarcozi, ala pe care l’am invidiat din rarunchi... o bate. Poate. Si ea sta. Sigur!

radio

Ca spuneam zilele trecute de drumul catre lumea exterioara.

Mai dau din cand in cand drumul la radio. In masina. Ca tot stau minim 3 ore pe zi acolo. Si te plictisesti la un moment dat de cd-urile tale.

Deci, mai dau drumul la radio. Sa vad daca eu pot. Sa vad daca ei pot.

Ma intrebam daca voi ‘sari’ peste guerilla, dupa ultimul (meu) episod radio in care au dat cu mucii in fasole. N’a fost cazul. Nici nu am nimerit pe la ei.

Am nimerit la city-fm. Promitator, chiar daca la marginea inferioara a “promitatorului”. Asta e. Incercam sa pasim.

A durat cateva ore (imprastiate pe cateva zile). Ca i’am prins ca au inceput sa vorbeasca. Si aici se rupe filmu’. Lento. Am incercat sa’i ignor. Am mai zapat pe alte programe, ma intorceam mai tarziu. Pana cand m’au plictisit. Genul de plictiseala iritata.

Prima duda majora n’o spun. E prea ‘de nisa’. Si nu poti avea pretentia ca hominis comercialis comunis sa se abtina la comentarii din zone necunoscute.

Dar a doua duda e buna.

O d’ra cu voce slabuta, placuta, acida, mustind a inteligenta, incisiva. (da, toate atributele fac referire la substantivul voce)

Comenta pe marginea unui studiu referitor la cheltuielile europenilor. Iar romanii ieseau din diagrama la cateva capitole. La noi pe primul loc era mancarea. (da, stiu, si eu am spus, dau minim 9 bulioane pe luna si mi se pare cam mult la cate chile am) in fine, sa ajungem la subject. Romanasii nostri ieseau mot – top la cheltuieli adiacente, consumabile – am uitat cum le botezasera.

Si fatuca incepe sa comenteste.

He-he, smechera, spunea ca nu o sa ne traga nimeni de maneca pe baza acetui raport, ca atata timp cat suntem niste cheltuitori... risipitori.

Saracuta, vede doar ce i se pune in fata ochilor. Nu putea sa coreleze suplimentar inca doua lucruri simple. 1. preturi la noi = preturi la ei, 2. salarii la noi canci egale cu salarii la ei.

Iar in momentul in care raportul cu pricina era facut stupid – procentual, firesc ca o bluza de 10 euro din salariul lor e juma de procent, pe cand in salariul nostru e cel putin un procent intreg. Si uite’asa devin occidentalii mai economi pe hartie. Si in mentalul publicurilor. Caci un(o) stupid(a) (sau o echipa) a facut un raport fara sa gandeste si alta l’a citit ca gasca si a comentat prostii.

Dar sa ne calmam... nu este nici primul, nici ultimul caz... si nici macar cel mai important. Am vazut doara carti scrise cu aplomb, create cariere in domenii stiintifice bazate pe chestii similare. Pseudostudii sociale cu interpretare trasa de urechi astfel incat sa sustina teoria dorita...(vroiam sa pun iegzemplu da'i tarliu si mi'e lene sa caut cartea)

O lume mica.

Revenind la radio. Ca sa avem happy-end. Am redescoperit RFI. Stiu ca devine plictisitor la un moment dat, dar never enervant. Azi am incercat intamplator BBC. Totul a fost ‘relativ’ pana cand au spus un titlu gen: alquaeda – arhitectul terorismul secolului 20... adica las’o’n pana mea! Dupa atatea evidente despre mascarada 11 septembrie inca o mai fluturi ca o domnisoara necunoscatoare p’aia cusuta cu ata alba?

Am revenit la RFI. Ieri chiar m’a amuzat teribil cand tipu’ din studio nu se intelegea cu tanti om politic italia, ea abera pe langa intrebare, el intervine, ea nu vrea sa se opreasca, ei se cearta, tensiune... cearta, pan’ la urma ea ajunge si la raspus. Ce vrei? Mi’a placut!