Dileme morale

(ca tot avea lolita pe mess un link catre top dileme morale. top american – deci varza)

Iacata dilema proprie si piersonala de ceva vreme incoa’.

Una bucata tata. Intelijent tare. Nici macar tipul cu doua norme de maestru, in plina forma competitionala nu a reusit sa ma bata la sah cum a facut’o mon pere intr’o dispozitie precara pe taburetul din bucatarie avand nevoie de ambele maini sa se tina de masa si de bufet sa nu cada pe jos de beat ce era... cu ani in urma cand chiar eram cu mintea la tabla de sah...

Dupa ce tatal din dotarea personala si’a futut viata in mai toate chipurile posibile, pe locul unu fiind alcoolu’, acu’ mai la batranete (adica doar 57 de ani) corpul, firesc, e suficient de rablagit incat sa ofere un discomfort considerabil.

Dupa ce i’am dat cateva luni de zile bani de pastile, intr’o dimineata am o banuiala ca iar nu a functionat chestia cu aratarea increderii. Adica: eu stiu ca tu cum prinzi un ban cum il dai pe bautura, dar la un moment dat, dupa ce te porti ok o vreme, iti arat ca sunt dispus sa am incredere in tine (din nou) si iti dau bani pe mana pentru nevoile cotidiene... Adica iti arat ca sunt dispus sa te tratez ca pe un om intreg, si ma astept chiar sa te comporti ca unul.

Cum spuneam, am o banuiala, cer lista cu necesar de medicamente, banuiala se intareste cand vad opozitie din partea cealalta, in fine, banu’i la mine asa ca eu face legea. Ma duc sa iau pastile. O ditamai lista de adormit un hipopotam. Banuiesc facuta ca sa imi descurajeze astfel de initiative, sa’mi fie mai simplu sa ii las in fiecare dimineata cate 200 de mii pe frigider. Ma gandesc cateva secunde, o cumpar pe toata. Asa, de test, sa vedem efectul. La plecare o intreb pe farmacista cat ar trebui sa tina pastilele alea luate regulat. Sooorprizaaa! Toate alea sunt pastile de luat din cand in cand la nevoie, niciuna nu este bomboana de tratament a la long. Adica era un fel de cocktail, nimic bun pentru viitor, pastile care la cantitatea aia ar trebui sa mai ramana si dupa termenul de expirare...

Au trecut doua zile. Ce putea sa vrea? Bani de medicamente!

Acum intrebare. Mai pe cateva randuri. Avand in vedere ca in timp ce isi futea in mod mizerabil propria’i viata, facea acelasi lucru si cu a mea, cat de obligat sunt acum sa mi’o fut si io ingropandu’mi propriile nevoi pentru a satisface dorinta de drogare a lui? Ca in fond asta e. Dupa drogul cu bautura a venit drogul cu pastile. Si cand se poate - combinat. Partea ironica e ca daca nu poate deschide gura sa’mi ceara bani de bautura, in schimb se simte indreptatit sa ma acuze de rautate neomenoasa daca nu’i dau bani pentru pastile. Firesc, se uita faptul ca ii acopar 60-80 la suta din nevoile economice. Lui si gunoiului de nevasta care otraveste totul imprejur.

Sunt un om rau?