Iaca si o motivatia pentru care reactionez deseori de’a dreptu’ razboinic atunci cand vad decizii proaste venite de sus.
Pur si simplu sunt de parere ca atata timp cat acceptam ca parti din viata noastra sa fie controlate de prosti, ne anulam dreptul de a pretinde fericire.
In mod normal nu m'ar deranja sefa HR'ului. Insa cand se apuca sa ia decizii privind modalitatea in care ma duc la masa, si cand acele decizii sunt stupide, apai i'o trag si ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.