Sho’ pa iei.

I.

incepem cu jurnalistii. Jurnalistii organului masculin, cunoscut si sub denumiri mai interesante, care lasa unora apa’n gura. Adicatelea jurnalistii pulei.

Pai. Daca daschizi chestiile alea din fata, de’a stanga si de’a dreapta nasului, numite ochi, afli niste chestii. Afli ca inflatia este un fenomen economic care are la baza... ghici!

De o saptamana imi vuiesc astia in urechi, din toate orificiile cuvantatoare, cu stiri apocaliptice, cu tam-tam-uri, cu previziuni, cu ce mama lor le mai trece prin neuroana lor blonda ca se prabuseste sistemul financiar, ca se duce totu’ de rapa, ca gata ia’ti banii de la banca si da’le foc.

Undeva, cineva a facut o misculatie mai maricica. Si firesc, a creat cateva unde de soc. Care insa n’aveau nici in clin nici in maneca la nivel real cu efectele capatate.

Insa efectele au aparut. Ca inflatia, deprecierea monetelor tine de INCREDEREA POPULATIEI. P’asta orice nou’venit cu mucii la nas in economie o afla in primele capitole. Impreuna cu fraza unui nene: “fiecare tara are moneda pe care si’o merita”. Ca asta ie eminamente o chestie de tonus mental al populatiei, ca excedentul masei monetare nu e o cauza - ci un efect...

Si evident, in epoca moderna, putem banui si rechinii financiari de ceva contributie.

D’asta va spun eu voua ca tot showul care pana la urma ajunge realmente sa ne arda la buzunare e opera in mare masura a cretinilor de asa’zisi jurnalisti. Amin.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

II.

continuam cu... jurnalisti. Curiozitati curioase legate de maaarele eveniment autocreat de mai sus.

a. firesc, cum spuneam si ma repet, cineva a facut o misculatie mai maricica. Fie ca era o buba mai veche care trebuia sa plezneasca la un moment dat, fie ca acel cineva a avut o zi proasta in care a facut tampenia vietii lui, fie ca asa ie iel zi’de’zi, dar iata, in acea marti13sivineriinacelasitimp, altcineva nu a mai vrut sa’i acopere lu’ ala greselile, fie acel cineva a vrut sa’si asigure partea financiara a urmasilor sai pana la generatia a douamiipatrusutecincizecisinoua...

Boon. Cu ce se ocupa jurnalistii? Asa’zisii aflatori si comunicatori ai adevarului? Fac cumva anchete sa afle cine a fost vitelu’ cu pricina? Nope. Ei dau foc la paie.

b. alte chestie curioasa. Nu sunt singuru’ care am citit manualu’ de ieconomie de’a unshpea’ din lumea asta ca sa dau la ASE. Unii chiar au si terminat facultatea aia. Altii chiar au inventat ce se vorbeste la facultatea aia. Era la mintea cocosului ca la primele semnale de depreciere de moneda, in afara de reactiile pur economico-fiscalo-banoase sa urle autoritar toti cei cu autoritate catre masele de oi behainde sa stea dracu’ linistite in staulu’ lor! (da, avem oi care stau in staul in povestea asta). De ce nu se intampla asta? De’abia azi aud la rfi, pa sarcozi si primu’ ministru ca impreuna dau o declaratie vibranta cu cohones ca se angajeaza sa faca si sa dreaga... si o sa fie barbati. Imi propun sa trec peste greseala de a anunta ca “o sa ia toate masurile” in loc de necesara “am luat deja azi masuri, si maine continuam”. Asa ca zic doar: tu leit bre’!

Dar intrebarea aia neagra ne tulbura sinapsa nr 3.14: oare incetineala reactiilor evident necesare, oare urletul in cor si cu unica directie al jurnalistilor (organizati in trusturi de presa detinute de marii mahari) nu pot apartine unei miscari frumos orchestrate pentru a se obtine o reasezare a unor elemente care altfel greu ar fi fost acceptate? ...ca deja se auzea az’ la rfi ca se aduna eurocomunitarii sa puna bazele unei noi ordini financiare – exact ca in titlurile cartilor alea de pe tarabele de acu’ 10 ani care ne strigau ca babele la priveghi ca vine peste noi noua ordine mondiala... numai ca acu’ chiar se intampla.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

III.

Ieri stateam de vorba cu o fetita. Frumoasa. Care imi spunea ca a observat si ea ca oamenii frumosi au mai mult succes in societate. Doar pe baza acestui fapt – ca sunt frumosi li se acorda incredere, sanse, oportunitati, capital.

Azi m’am vazut (din nou) cu un exemplu din asta. Ma abtin sa nu injur p’aici ca sa nu fie nevoie sa’mi declar blogul cu continut pentru restrictionarea accesului minorilor. Si’asa am vazut ca era o adolescenta care citea p’aici... iar la cat de urat imi vine sa il bag p’ala in toate orificiile canalelor pe unde a fost fecundat de tat’so...

Fin’ca. Cretinoidu’ cica e om de afaceri. Am o banuiala ca el chiar crede asta. Ma intalnesc cu iel sa punem la punct o colaborare. Vrea sa ii scriu materiale pentru cateva bloguri. Intalnire deja amanata de doua ori. Sau din punct de vedere calendaristic – de o saptamana. In saptamana asta avea timp sa afle sau sa ii treaca prin gamalie ce are de vorbit cu mine. Poola. Ne vedem si imi spune din nou ceea ce stiam deja din primul minut de la telefon, dupa care imi tranteste ceva in stilul de “pai zi’mi tu cum sta treaba”. Adica imagineaza’ti ca te apuci sa angajezi pe careva sa’ti faca o chestie si il intrebi pe el despre ce e vorba in propozitie. Si la fiecare doua propozitii repeti cuvintele “ca eu nu stiu nimic despre asta”. Pai si atunci de ce pana mea a mai venit la intalnire?

Boon. Dar io, baiat costinicios, aveam temele facute. Fiind vorba de texte pentru 4 bloguri am incercat sa scot ceva util din timpul pierdut.

Io: cate aparitii vrei pe saptamana?

Afaceristu’ : pai nu stiu asta. Si nici nu decid eu, nu e treaba mea... (si semne de grabit)

Io: cat de lungi vrei articolele?

Afaceristu’: pai nu stiu. (si semne vadite de plictiseala)

Io: ce ton vrei in articole? Gen testimonial, gen prezentare...?

Afaceristu’ : pai nu stiu. (si incerca sa incheie conversatia, ca doar dureaza deja prea mult pentru o intalnire de afaceri atat de neimportanta)

Io: ok, da’mi pe meil, ce vrei si cum vrei. (esti bou facut gramada, habar n’ai de niciunele, vrei ca ceilalti sa iti puna totul pe tava, iar tu sa ai pretentia ca ai contribuit cu ceva)

Io: uite, am o idee. Daca tot sunt mai multe bloguri, putem sa facem fiecare blog in alt stil, limbaje diferite, abordari diferite, pentru a atinge cat mai multe..

Afaceristu’: (de’a dreptu’ grabit si deranjat, speriat ca tre' sa'si dea cu parerea despre o idee concreta) da, nu stiu, chiar nu stiu...

Dar tipu’ arata bine. Era un berbant aratos foc! La inceput chiar mi’a placut. Pana cand a inceput sa vorbeasca si a demonstrat ca nu exista.

A! Si mi l’a dat la inceput la telefon pe unu’ din cluj care sa imi explice mai bine cum stau lucrurile. De parca pentru asta trebuia sa ne intalnim – ala nu ma putea suna direct. Dar si ala imi abera aceleasi vise vagi, fara niciun element concret, si ma trimitea pentru chestii concrete la astalalt.

Ba! Fie’v’ar soacra longeviva! Ca sa conduci realmente o afacere trebuie sa fii in stare sa intelegi ce se intampla, sa stii tot ce se intampla astfel incat sa poti angrena cat mai eficient si armonios piesele de puzzle. Iar daca nu esti in stare nici macar sa stii ce vrei, apai la sapa cu tine!

Si ajung acasa si ma mai intreb: cu cine sa faci treaba, cu astia?

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

IV.

Si atentionarea fireasca de bun-simt. Mai copii si ce’o’ti mai fi, nu va luati dupe ce scrie in bloguri. Ca afaceristu’ nesimtit a inceput sa le foloseasca ca reclama mascata (cacofonia e pentru afacerist). Cum apare un locsor susceptibil de ceva adevarat, cum sare nesimtitu’ sa scoata bani din transformarea acestuia in minciuna! Lua’mi’as gan!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

V.

Acu' despre civilizatie. Chiar si eu aveam impresia ca aia in occidentalia au o viata politica mai civilizata, elevata, alea-alea. Pe simplu motiv ca la ei sistemul politic actual a aparut prin crestere organica, nu prin infuzie nepotrivita ca la noi. Dar ce'mi fu dat sa ascult la rfi la stiri! O scurta intalnire intre cateva somitati din politica lor. Si desi moderatorul atragea atentia ca de fapt intalnirea era pentru a vorbi despre un subiect in mod constructiv, nu pentru a se lua la harta pe ce s'a intamplat de la pash'opt incoa'... ei aveau lumea lor de impartit. Si partea care mi'a atras atentia a fost ca se certau fara nici o urma de respect, sau eleganta, sau autorespect. Ca la noi. Intrau peste celalalt si vorbeau chiar pana la 10-15 secunde tustrei in cor de nu se intelegea nimic, iar cel care castiga pana la urma dreptul de a vorbi era cel cu plamanii mai puternici si nesimtirea cea mai mare.

Asta e. Macar vin sarbatorile.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

VI.

revenim la jurnalisti si inflatie. De data asta mai gretos, ca e vorba de astia ai nostrii, din romanica.

I’au pus lu’ loboda in textu’ zilei aia de la pi-ar ca cresterea salariilor fara crestere de productivitate inseamna inflatie. Si ca d’asta se va inflationa acu’ romania ca au crescut salariile profesorilor. Pai unde pana mea intra in cercul “crestere salarii profesori” partea cu productivitatea? Sula cu prefectura! In propozitie insa ar fi intrat “gasire de fonduri”. Care le spun eu de unde. Din scolarizarea cu doua clase mai mult decat trenu’ a ghertoilor din politica. Astfel incat 10% sa nu mai insemne juma’ de suma. Ca sunt unii care nu se opresc numai la 10%...

Dar ce face jurnalistii? (firesc, pusi de cineva sau doar din prostie) ei da telefon la spitale si intreaba “nu faceti si voi scandal pentru crestere salariala – ca uite profesorii...!”. Dar ei nu da pe post intrebarea asta – ci anuntul-preambul “si medicii vor cresteri pentru ca au vazut de la profesori. Si chiar daca prin lege le este interzisa greva, ei o vor face. Sunt hotarati si furiosi”. (noi stim de intrebarea reala fin’ca ne’am dat seama de ea din formularea raspunsului) In plus, in raspunsul medicilor o ureche neadormita ar auzi cuvintele: “daca se va ajunge in situatia in care medicii sa devina muritori de foame vom face greva” – au fost mai multe cuvinte, dar astea sunt mot’a’mot si cele mai importante. Deci omu’ desi intrebat tendentios vorbea totusi de o situatie viitoare ipotetica, fara legatura cu profesorii, fara legatura cu prezentul. Dar jurnalistu’ scarbos da foc la caruta in mod jignitor pentru orice neuron, cu mai putin de jumatate de alcool in sanje. Asta de la realitatea tv a fost louata. Sau antena trei...? – nu mai stiu :(

Iar azi il auzim pe unu’ inflamat la lingurica spunand tot felul de chestii incomplete dar impresionante (ca astea au efect cel mai tare la public) despre guvernu’ care face si drege si ca e prost si ca a pus’o de mamaliga... Pai nenea care tipa ca din gura de sarpe, in stil domnisoara Cucu era de la sindicatul profesorilor de la Spiru Haret. Pai aduceti’va aminte de acu’ fro’ opt – zece ani in urma de cand cu scandalu’ acreditarilor pe baze politice,... asa,... listele cu facultatile apartinand nomenclaturii psd,... asa,... ghici al cui e spiru haret! Nu e firesc ca acu’ astia sa tipe indiferent de rezultat? Ca doar incepe lumea sa se pregateste de alejeri – se creaza tensiuni sociale cat mai multe, se dau drumu’ la nebuni pe strada (ad literam, din pacate nu glumeasc, nu e un efect retoric) si asa mai departe.

Ps. Si pt ca pasamite de la profesori, s’a trezit acu’ si functionaru’ public ca vrea marire, eu zic si despre el ceva. La cat de bine simt ca ma serveste asta, eu propun sa vina cu bani de acasa!