Intranetul

Ah, s’a dat in folosinta intranetul.

Adica acea chestie folosita in firmele mari pentru a asigura o anumita transparenta, comunicare... eniuei, locul unde te duci sa afli care sunt procedurile, care sunt formularele pentru diverse activitati: de la mersul la buda pana la mica deconectare cu un joc de strategie la biroul comod de la munca.

Firesc, am mai spus, sunt in romania. Intr’o firma romaneasca. Eminamente romaneasca. Si cum aici pe la noi traditia e mama existentei, orice infaptuire se supune regulei de fiintare de mai devreme (na ca nu mai stiu cu cine bateam apa in piua de curand despre fiintarea la platon si haidegher).

Adica. Avem nou instrument importat de afara – intranetul. Realizat in stil traditional – forma fara fond – anost, stufos si criptic incat iti doresti sa nu!

Am vrut sa aflu si io care imi sunt chestiile pe care tre sa le am la cunostinta. De la un regulament pana la o aia – ce sunt dator sa fac in varii situatii. Si am aflat ca un angajat pe care il antipatizez cu un angajament de 4 puncte (din 6 posibile) a luat cea mai mica nota la un test: 1,38 puncte (din 10 posibile). Si atat. Restul este de o stufosenie inutila. Atribut de inutilitate ce se extinde firesc si catre instrumentul in sine – intranetul.

Sau mai ie varianta a doua. Io sunt suficient de prost incat nu inteleg cum si unde si de ce.