Matematica politica

Un cineva ma tot ameninta cu afaceri bune. Adica cu bani publici – ca alea sunt cele mai bune afaceri.

Acest cineva se asteapta sa ia o primarie de sector in viitorul apropiat.

Si vrea sa il sustin.

Si vrea sa ma vrajeste cu chestii de adormit copii, care sincer, suna frumos. Printre ele afirmatia ca va folosi bugetul chiar pentru ce e destinat, el tragandu’si numai 10%, nu ca nemernicii de pana acum care se scalda in buget ca in cardul personal. Sincer, suna rezonabil.

In alta ordine de idei, mai la obiect mi’a zis cum vor suna afacerile noastre. Ca cifre. Dintr’o chestie de 11 mii de euroi, partea mea de castig ar fi de 3 mii de euroi. Partea lui ar fi de 5 mii, ca doar el e cel care munceste din greu pentru a pune mana pe afacere.

Si rezulta.

11 mii – cost bani publici

5 mii – spaga om politic

3 mii – profit om de afaceri

3 mii – cost real (calitatea lucrarii - firesc, raportata la aceasta suma)

Nici nu ma mai pot opri sa urlu legat de conceptia aia aberanta conform careia intermediarul isi trage mai multi bani decat executantul!!! Si ca firesc, la o executie de 3 mii ai calitate de 2 mii, daca aveai executie de 10 mi aveai calitate de 8 mii macar... Si ca apoi stupidul / stupida de rand spune ca romanul face lucruri de proasta calitate... si ca n’are treaba omul politic cu asta.

Ci sunt obligat sa ma opresc la constatarea ca 10% din 11 mii, in matematica politica inseamna 5 mii (adica aproape jumatate). Iar asta in cazul fericit al unui tip reformator, cu principii, care vrea sa curete vechea clica de nesimtiti comunisti, si chiar vrea sa faca treaba...

Acum inteleg de ce ies ciudate la noi toate contractele din bani publici. Ei foloseste alte reguli matematice.

Am doua propuneri:

a) sa se aprobe initiativa de creare de sezon deschis la functionari / oameni politici.

b) Sa ii rugam pe aia de la standarde sa creeze un stas universal valabil pentru operatiile matematice...

Am senzatia ca una din propuneri e mai buna decat cealalta. Mult mai buna.