radio

Ca spuneam zilele trecute de drumul catre lumea exterioara.

Mai dau din cand in cand drumul la radio. In masina. Ca tot stau minim 3 ore pe zi acolo. Si te plictisesti la un moment dat de cd-urile tale.

Deci, mai dau drumul la radio. Sa vad daca eu pot. Sa vad daca ei pot.

Ma intrebam daca voi ‘sari’ peste guerilla, dupa ultimul (meu) episod radio in care au dat cu mucii in fasole. N’a fost cazul. Nici nu am nimerit pe la ei.

Am nimerit la city-fm. Promitator, chiar daca la marginea inferioara a “promitatorului”. Asta e. Incercam sa pasim.

A durat cateva ore (imprastiate pe cateva zile). Ca i’am prins ca au inceput sa vorbeasca. Si aici se rupe filmu’. Lento. Am incercat sa’i ignor. Am mai zapat pe alte programe, ma intorceam mai tarziu. Pana cand m’au plictisit. Genul de plictiseala iritata.

Prima duda majora n’o spun. E prea ‘de nisa’. Si nu poti avea pretentia ca hominis comercialis comunis sa se abtina la comentarii din zone necunoscute.

Dar a doua duda e buna.

O d’ra cu voce slabuta, placuta, acida, mustind a inteligenta, incisiva. (da, toate atributele fac referire la substantivul voce)

Comenta pe marginea unui studiu referitor la cheltuielile europenilor. Iar romanii ieseau din diagrama la cateva capitole. La noi pe primul loc era mancarea. (da, stiu, si eu am spus, dau minim 9 bulioane pe luna si mi se pare cam mult la cate chile am) in fine, sa ajungem la subject. Romanasii nostri ieseau mot – top la cheltuieli adiacente, consumabile – am uitat cum le botezasera.

Si fatuca incepe sa comenteste.

He-he, smechera, spunea ca nu o sa ne traga nimeni de maneca pe baza acetui raport, ca atata timp cat suntem niste cheltuitori... risipitori.

Saracuta, vede doar ce i se pune in fata ochilor. Nu putea sa coreleze suplimentar inca doua lucruri simple. 1. preturi la noi = preturi la ei, 2. salarii la noi canci egale cu salarii la ei.

Iar in momentul in care raportul cu pricina era facut stupid – procentual, firesc ca o bluza de 10 euro din salariul lor e juma de procent, pe cand in salariul nostru e cel putin un procent intreg. Si uite’asa devin occidentalii mai economi pe hartie. Si in mentalul publicurilor. Caci un(o) stupid(a) (sau o echipa) a facut un raport fara sa gandeste si alta l’a citit ca gasca si a comentat prostii.

Dar sa ne calmam... nu este nici primul, nici ultimul caz... si nici macar cel mai important. Am vazut doara carti scrise cu aplomb, create cariere in domenii stiintifice bazate pe chestii similare. Pseudostudii sociale cu interpretare trasa de urechi astfel incat sa sustina teoria dorita...(vroiam sa pun iegzemplu da'i tarliu si mi'e lene sa caut cartea)

O lume mica.

Revenind la radio. Ca sa avem happy-end. Am redescoperit RFI. Stiu ca devine plictisitor la un moment dat, dar never enervant. Azi am incercat intamplator BBC. Totul a fost ‘relativ’ pana cand au spus un titlu gen: alquaeda – arhitectul terorismul secolului 20... adica las’o’n pana mea! Dupa atatea evidente despre mascarada 11 septembrie inca o mai fluturi ca o domnisoara necunoscatoare p’aia cusuta cu ata alba?

Am revenit la RFI. Ieri chiar m’a amuzat teribil cand tipu’ din studio nu se intelegea cu tanti om politic italia, ea abera pe langa intrebare, el intervine, ea nu vrea sa se opreasca, ei se cearta, tensiune... cearta, pan’ la urma ea ajunge si la raspus. Ce vrei? Mi’a placut!