Si inapoi la femei

Iar ca eram la capitolul nedumeriri de ordin moral.

La tot pasul afli ca intra in firescul unei femei sa’si filtreze pretendentii si in functie de dotarea lor economicoasa. Si desi nu e anuntat ca fiind filtru cel mai important, totusi el functioneaza ca filtru de baza, prim.

Li se pare fireasca ideea ca in schimbul frumusetii, femeia este indreptatita sa primeasca porsche si piscina, fara sa aiba deloc senzatia ca aceasta idee este din aceeasi familie cu “femeia nu e capabila de nimic”, “unei femei ii ceri sa fie frumoasa si’atat”sau “femeia e o chestie pur decorativa”. Chiar nu le trece prin minte ca de fapt este vorba de cealalta fata a aceleiasi monede. Pe care se vand ad literam. Frumusete contra bani. Ar fi chiar amuzant daca nu ar fi trist.

Si ca veni vorba de tristete si relatii. O lume stupida. Care iti spune cand esti mic sa te straduiesti sa fii aparte, pentru ca sa reusesti (inclusiv in relatia de cuplu). Iar cand ajungi mare sa descoperi ca tocmai asta devine principala piedica. Ca esti aparte. Nope, nu vorbesc despre mine aici.

Bine, la modul serios vorbind, aceeasi lume a spus acelasi lucru si celor ‘j’de mii de manelisti din jurul nostru. Care insa s’au straduit, iata, cu succes, sa devina manelisti. Si apare banuiala ca daca cineva ajunge ‘aparte’, o face de fapt pentru ca are o chemare anume pentru chestia asta...

Mda, un om normal al vremurilor astea ar putea spune: “ce pacat de frumusetea ei, o strica inteligenta!” Mda, tristete maxima.

Am cunoscut deja cateva femei care au facut alegerea intre a trai conform frumusetii lor si a trai conform inteligentei lor...

Hai sa spun altfel: femeile care aleg un partener conform inteligentei lor sunt in majoritatea covarsitoare a cazurilor femeile carora frumusetea nu le permite sa isi aleaga un tip cu porsche si piscina. (dar si acestea sunt rare - daca nu are porsche, macar un apartament in centru civic si vacante la paris)

Probabil ca am muncit prea mult in ultimul timp...