Il cheama zoro. Dar el nu stie. Si nu se duce. Raspunde insa la ciosu’. Az’ noapte avea chef de joaca si isi infigea din cand in cand ghearele (uriase, de altfel) in spatele meu. Iar dimineata nu te prea lasa sa pleci. Ultima smecherie e sa ii pui de mancare cand vrei sa o tulesti. Daca e ceva care il face sa uite de nelinistea existentialista a lui chirchegard, sartre... ie mancarea!



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.