poiana brasov

o

Ieri, joi, zi mare pentru tara.

Fost’am la schi.

Credeam ca nu am mai facut chestia asta de cativa ani. Apoi, am inteles ca de mai bine de 5 ani. Apoi... am realizat ca erau numai vreo zece anisori de la data cand m’am distrat pe ‘lunecatoare d’alea. Dar daca luam in considerare ca schiez de pe la 10-11 ani, apoi pauza de pe la 24-25 de ani... suntem ok.

Asa ca poc poiana brasov, poc inchiriat schiuri, poc nu inchiriem ochelari, fac ! (acum cred ca ma paste buba la ochi pen'ca ma cam inteapa)

Dupa injuraturile de rigoare la adresa lu’ nea’ copos :
- pen'ca deschide instalatia de telegondole doar dupa ce pierdem o juma’ de ora cu intrebari de genu’ ma ce facem, stam aici sau mergem in alta parte?, si alta juma' de ora la coada la telecabina;
- si pen'ca desi a pornit instalatia la 11 in loc de 9, abonamentul zilnic costa tot atat, adica 4 ore in loc de 6, adica doar 66 % servicii pentru 100% achitat)

Mi’au trebui doua coborari ca sa ma satur de stres. Stres de genul orice’ar fi sa nu cad, sa nu ma fac de cacao.

Si apoi a fost momentul in care mi’am zis ma la naiba esti aici ca sa te simti bine !

Brusc am trecut de la stilul stresatu’ rigid la stilul smecheru’ fluent.

Numai ca nu m’a tinut mult. Cateva zone foarte abrupte si cateva zone de gheata m’au obosit rapid. A fost prima data in viata mea cand am avut nevoie de pauza pe partie pentru a’mi odihni muschii picioarelor (quadricepsii). Nu credeam ca e posibil asaceva !

Am facut in principal sporturi ce folosesc picioarele : schi, tenis de camp, windsurf, inot, ciclism, sah... ca acum sa ma opresc in mijlocul partiei ca’mi ard muschii ? Rusine, moncher, rusine !

Mai descoperit’am ca nici claparii nu mai sunt ce erau odata. Desi erau atat de stransi incat ma dureau picioarele, glezna naibii ramanea mai mobila decat imi facea placere. Iar gleznele chiar le’am sabotat din greu la voley calcand cu sarg in toate pozitiile nerecomandate de asociatia oamenilor care stiu sa foloseasca corect picioarele. Nu credeam ca imi va fi dor de claparii aia rosii de pe vremea lu’ ceausescu.

Asa ca am lasat claparii ceva mai liberi – macar sa nu mai mai doara, si am continuat cu viteze mai mici. Ceea ce paradoxal din nou solicita muschii mai mult.

Am starnit si amuzamentul celor din grup – caciula mea preferata dispune de doo snururi ce atarna din acoperitoarele urechilor. Care in viteza falfaiau ca niste clapauge de hamaitor. Azorel imi fu numele!

Am condus eu la intoarcere, ca’s mai nealcolic din fire. I’am speriat bine!

Deci :
febra musculara – checked !
dureri ligamente – checked !
dor de duca – checked !
o zi la ski – URA !

ps.
la cate pietre si gheata gasesti pe partia aia te doare inima sa mergi cu skiurile tale...

pps.
din nou am fost mirat sa vad ce stralucire aparte capata fetele pe partia de ski.

o

fun

- ce mai aflam din mail -

BINGO pentru şedinţe

Suportaţi cu greu şedinţele?
Vă enervaţi sau vă ia somnul în timpul conferinţelor?
Problemele dumneavostră au luat sfârşit.. Pentru că există BINGO pentru şedinţe
O metoda foarte eficace pentru a-ţi păstra concentrarea în timpul şedinţelor şi al reuniunilor.

Cum se joacă?

1. Decupaţi tabelul de mai jos, înaintea şedinţei.
2. De fiecare dată când un cuvânt din oricare căsuţă este pronunţat, bifaţi-l.
3. În momentul în care aveţi o linie, o coloană sau o diagonală plină, strigaţi "BINGO!".

"-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Sinergie Conver- genţă Recipro -citate Target Brain-storming Client Rezultate Optimizare Eficace A reforma Buget A finaliza Fază Proces Manage- mentul costurilor Proiect Model Actor Menta-litate Calitate A soluţiona Proble- matic Misiune Parteneri Relativ Gestionare Dezvoltare Scăderea cheltuie lilor Agendă Trans-versal Strategie Punere în practică Proiect pilot Influenţă Resurse Investiţii "---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mărturii ale celor care au încercat deja :

"Am câstigat dupa doar 5 minute de la începerea sedintei"
"Capacitatea mea de concentrare s-a ameliorat simtitor cu acest Bingo"
"Atmosfera din timpul ultimei sedinte a fost foarte încarcata, întrucât 14 persoane erau deja gata sa umple a 5-a casuta dupa primul sfert de ora. Directorul a fost foarte surprins sa auda 8 persoane strigând în acelasi timp "BINGO".
"Acum ma prezint la fiecare reuniune din firma, chiar daca nu am fost invitat."

despre lupta

o

am mai descoperit un blog. care mi'a provocat, printre altele, asta:

am avut o perioada cand in virtutea inteligentei, evolutiei am trecut "lupta" in zona inutilitatii. insa in acest mod m'am simtit sobolan ce in virtutea salvarii personale abandoneaza corabia ce se scufunda. asa ca am inceput sa lupt din nou pentru a astupa gaurile, pentru a ma impotrivi potopului din cala. asa cum un proverb arab spune ca nu exista printi bogati intr'o tara saraca nici eu nu'mi concep o traire evoluata intr'o societate pe care o vad scufundandu'se. izolat si binedispus...

o

Anunt Harry Tavitian

o

Iaca si articol din categoria stiri! (cred ca primul din familia asta)
Am primit pe mail urmatoarea informatie:

----------

Harry Tavitian si Ion Baciu jr. la doua piane.
Inregistrarea primei parti a concertului de la Ateneul Roman din dec 2009

Miercuri 27 ian (spre joi - 28 ian) ora 0.10 TVR Cultural

Reluarea emisiunii: Vineri 29 ian spre sambata, 30 ian – ora 1.00 tot pe
TVR Cultural

Impresii dupa concert, pe blog:
http://harrytavitian.wordpress.com/2010/01/25/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-la-doua-piane-%e2%80%93-pe-tvr-cultural/

--------------

Din pacate este doar prima parte. Si este cam tarziu in noapte.

Iar blogul mentionat ma citeaza la capitolul reactii de dupa. Ceea ce m’a lasat cam fara cuvinte. Ma tot gandeam ca ma simt onorat. Nu mandru, nu... cine-stie-cum... Si m’am tot gandit ca onorat suna demonetizat, poate chiar patetic, fals, gol. Iar acum am totusi impresia ca mare parte din onorat este intimidat. La naiba! Timiditatile ma bantuieste.

o

Noi vrem cratima!

sau
cui apartine cultura?
(pentru a dispune de ea prin distrugere)

Asta crunta chestie!

Cum poti sa te mai bucuri de inteligenta (adica cinismul) muvi’ului dr house... cand esti bombardat cu a-m, spune-ti, manca-ti, sunte-m... ?

Iar aceste cratime apar atat de insistente si subversive incat dupa un minimaraton de 5-6 episoade house... ajung sa ma intreb daca nu cumva au dreptate astia si gramatica noastra ar fi mult mai simpla daca legiuim punerea cratimei peste tot pe unde se specifica genul, numarul si... ce’o mai fi la sfarsitul unui cuvant! Eventual chiar si pluralul, da... de par example sa fie un copil / doi copi-i!

Ca sa fie treaba simpla ! (lower the standards, lower the standards...)

Am mai avut o perioada care mi’a atacat certitudinile gramaticaloase. Cand muncit’am pe santierele patriei cativa ani.

Nu de alta, dar un post in care foloseam doua limbi straine, lexic amplu, cunostinte computador, cunostinte contabilitate primara, aptitudini de organizare si gasire de solutii peste medie imi oferea cca 80 de dolarasi lunar, in timp ce pe santier folosind placerea de a imbina un lego la scara mai mare imi oferea de vreo trei ori mai mult. Cica tot lunar. Cu bonus mizerie, frig si (initial) desconsiderare sociala. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca imbecilitatea este impusa. Vrei sa ai bani sa scoti o fata in oras? Mergi pe santier!Vrei sa fii scoasa in oras? Intalneste’te cu un santierist! (bine, asta in afara cazurilor in care este vorba de baietelu’ lu’ mama, tinut si pus in puf pe job’uri bine platite de catre mamica si taticu’).
Eh, vremea a trecut, chestiile astea se intamplau cu zece ani in urma. Pustii din ziua de azi nici nu te cred ca lucrurile au stat asa. Pufosii, nici atat. Santieristii de vocatie (nu cei circumstantiali) s’au facut oameni de vanzari. Si traducatori plini de cratime.

Sa revin la dr house cu liniute. Este o contradictie in termeni dr house si dungulitele agramatilor. Dr house este (pentru mine) zona in care ma mai retrag si unde simt ca pot ridica podul cetatii in fata hoardei de orci manelisti. Este mica oaza unde pot respira liber, unde e aer curat, bogat in oxigen. Este soarele cu dinti care m’a desfatat de altfel si duminica trecuta. (am descoperit ca imi place gerul insorit)
Iar in momentul in care in marunta mea cetate / oaza sunt invada-t de crati-me... acea mica parte de lume se clatina. Inca o zona unde ma simteam acasa se destrama.

Asa ajung sa ma simt inghesuit, impins, alungat din lumea asta. De catre inculti, manelisti, oi behaitoare. Asa ajung sa rectionez foarte puternic atunci cand am ocazia sa dau de pereti cu unul dintre ei, unul dintre cei multi. E clar, nu pot schimba o lume intreaga, insa nici nu mai pot accepta sa fiu calcat pe neuron in locurile Mele, in cetatile Mele. Herastraul, cetatea copilariei mele cu verdeata, pamant, copaci si apa. Piata Romana, cetatea cresterii mele. Radioul, cetatea vorbirii mele. Cartile, cetatea existentei mele. Si asa mai departe.

Manelarii, pornind de la inaintasii lor dansatorii de arabesco-grecesco-tiganesti de la bairamele din anii ’80 au invadat, au pus stapanire pe mai mult decat li se cuvenea.

Sau nu ?

Oare produsele cele mai de pret ale societatii apartin celor ce vibreaza in armonie cu ele sau grosului societatii ? Adica produsele culturale cele mai rafinate sunt destinate, sunt proprietatea... cui? Nestematele aruncate porcilor sunt o irosire cumplita sau cuvenita? (pentru ca porcii desi sunt incapabili de a simti valoarea nestematelor, au vointa de a’si impopotona viata cu ele, pozand in... ciori vopsite)

Cui apartin produsele culturale? Celor carora erau le destinate sau multimii inconstiente care le calca in picioare fandosindu'se?


ps.
Iar daca ii trece cuiva prin cap sa argumentand cum ca cica vai, ca_cultura culturalizeaza... ca_cultura il ridica pe om... sa faca dracu' diferenta intre dorinte feciorelnice si realitate. Mai multa cultura la botu' multimii decat in ultimile sute de ani nu a existat (evident, in istoria cunoscuta). Si iata la ce a dus. Manelarii modificand conform imbecilitatii lor ceea ce le sta dincolo de puterea de cunoastere. Iar asta nu este un fenomen izolat, al tarisoarei noastre. Ci dimpotriva, acest fenomen a explodat odata cu conectarea la civilizatia occidentala.
Si mai am si exemple cunoscute personal, daca doreste careva.

Printeaza acest mail!

o

De unde si pana unde mania asta a romanilor de a’si pune la sfarsitul mailului atentionari de genul „nu printa acest mail, padurea este prietena noastra”?!?

De cate ori ati printat un mail fara a avea un motiv puternic de a face acest lucru?

De cate ori ati vazut un coleg de birou printand un mail?

Ati vazut pe cineva vreodata obisnuind sa’si citeasca mailurile numai printate?

Insa cati ati pus de’a’mpulea acest mesaj in coada mailului fi’n’ca asa v’ati simtit mai cosmopoliti? (oare cosmopolit admite grad e comparatie?) Pentru ca v’ati simtit integrati in familia mare a celor ce fac lucrurile politically correct?

Iata ce pun io la coada mailurilor (random) , evident provocand un holocaust al copacilor:
"entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem" - lama lui occam
"nivelul intelectual al multimii este mai mic decat nivelul intelectual al fiecarui individ care o compune" - gustave le bon
"organized greed always defeats disorganized democracy" - veritas (autor necunoscut)

In curand va fi si mesajul urmator:
PRINTEAZA ACEST MAIL! YOU CAN!

o

Spamul social creaza imaginea de aroganta

o

spam = mesaj nesolicitat

Mi’a manifestat ieri cineva un act neasteptat de amicalitate.

Si mi’o zis ca mie - imi - mi dauneaza aroganta. (mein got - this was for sure a new one!)
Iar aroganta imi apare ca oferire gratuita si unidirectionala de informatie.

Pentru ca intre doi participanti la o discutie fiecare trebuie sa dea si sa primeasca intr’o balanta echilibrata. Ceea ce nu se egalizeaza la nivel de discutie se transforma in raport personal.

Astfel ca ilustra’mi persoana in momentul in care ofera informatie gratuita... partenerul la discutie ramane dator in balanta comunicarii. Si ii apar efecte secundare. Emotionale. De frustrare.

Iar daca la asta mai adaugam ca de multe ori informatia oferita de mine nu numai ca este for free ci si nesolicitata... deja emotiile victimei mele intra in evolutii exponentiale.

Si in mod evident ca nu trebuie mentionat si faptul ca de cate ori descopar inconguente intre un individ si functia sa ma simt dator (la fel de free si spamic) ca folosind maieutica sa’l ajut pe respectivul sa isi descopere... gaurile.

Adica mergand la extrem, in loc de a’l anunta pe un individ ca este surprinzator ca mai poate respira la cat de prost este, eu declansez o discutie de genul :

- Respiratia pentru tine este dificila ?
- ...
- Uneori, de regula sau totdeauna ?
- ...
- Stii ca functiile vegetative sunt in mod curent diriguite de catre creier... fara ca sa fie nevoie de interventia noastra constienta ?
- ...
- Iar daca tu ai nevoie sa suplinesti constient o functie cerebrala instinctiva... crezi ca asta arata cumva o insuficienta de resurse?...
- ...
- Resurse care evident sunt... din zona... sa zicem... cerebrala?
- ...
- Insuficienta... neobisnuit de mare?
- ...
- A ta !?...

Nu zau, chiar sunt arogant? Sigur e doar o parere singulara, nefondata si rau-voitoare!

ps. oare asta sa fie si motivul pentru care aceia ce ma cunosc se crispeaza de cate ori incep sa pun intrebari... inseriate?

o

windows new messages

radio romania cultural

o

azi, la radio romania cultural, am auzit o angajata a radioului (romania cultural), intr'un interviu, folosind de doua ori "foarte special". iar intervievatul (directorul unei tabere de educatie...) a repetat si el o data formula magica... ceva mai balbait - parca simtea ca nu e in ordine.

sper ca tipa sa ajunga rapid pe un post de manele, unde'i este locul...

o

Biserici, scoli si statul roman

sau
Avaritia organizata domina democratia dezorganizata

o

In metrou, peste pieptul cuiva, vad un titlu de ziar. De doua ori mai multe biserici decat scoli.

Oh, sfanta incitare. Incitarea prostimii la urlete contra bisericii, motivata de “vai copiii!”, motivata de “aha, biserica are bani, dar nu face nimic pentru copii, isi face biserici!”. Si asa mai departe.

Ugica’l toaca pe pacatosu’! Hm… n’am auzit niciodata vorba asta la feminin. Poate ca in cazul de fata era o pacatoasa. Chiar daca incerc, nu pot sa fac sa se auda bine la feminin. De ce nu functioneaza vorba asta si la feminin? Si’asa iar mi’aduc aminte de parintele cleopa povestind din sfintii parinti, la randul lor povestind despre incercarea lui iov si cum ca atunci cand necuratul a vazut ca nu il razbeste pe acesta, se duse la femeia lui, ca femeia ii mai saraca in duh si mai lesne de sucit.

Sa revin la articol. Bun. De ce sunt de doua ori mai multe biserici decat scoli? …hm, pe vremuri, nu prea demult bisericile chiar erau scoli…
Si daca un preot in parohia lui da voie sa se faca scoala in biserica… functioneaza? Biserica ar putea rezolva astfel problema scolilor? Pai nu. Pentru ca nu cred ca sunt cladirile problema cea mai mare. Ci profesorii. Lipsa lor. Lipsa salariilor de bun simt pentru ei.

Deci nu sunt bani pentru scoli.

Dar cum de sunt bani pentru biserici? Si atat de multe biserici… Bisericile sunt facute mai intotdeauna cu bani de la omul de rand.
Sunt bani pentru biserici! Tocmai pentru ca ele sunt facute din donatii ale oamenilor de rand.
Nu sunt bani pentru scoli! Tocmai... pentru ca lichelele din stat trebuie sa isi construiasca propriile lor palate.
Sunt bani pentru biserici. Pentru ca omul de la noi inca mai stie a da. Si iata ca sunt multi care dau. Bisericii. Scolilor nu le poti da. Stii ca se vor duce pe apa sambetei. Stii ca ai platit impozit pentru scoala respectiva, stii ca daca donezi unei scoli esti de doua ori furat. Odata de nemernicii din aparatul de stat care isi fac case si afaceri cu banii scolilor, a doua oara de personalul scolii, care este atat de infometat incat nu mai poate avea dileme morale foarte puternice cand apare o gura de aer.

Romanii isi pot avea singuri de grija. Atata vreme cat nu isi baga coada statul roman. Clica de nemernici. Singurul loc unde romanul poate sa aiba grija de el fara sa se simta furat a ramas biserica. Uneori nici macar acolo.

La randul ei biserica poate avea grija de copiii acestuia. Ii poate scoli la ea. Orice preot stie a citi, a socoti.

Este adevarat, copiii nu vor avea diplome recunoscute de caracatita statului roman. Dar omului de la tara nu’i pasa. Si bine face. Am cunoscut oameni de la tara cu simtul masurii. De ce sa fac mai mult de 8 clase? La ce’mi va folosi? Ca sa merg la prasila n’am nevoie nici de astea 8, dar le fac pentru a sti una-alta.

In satul fara scoala preotul ii poate scoli pe copii. Ii poate invata a vorbi, a scrie, a socoti. Si ii poate vedea pe cei inzestrati si incuraja sa faca scoala de stat, pentru recunoastere oficiala a posibilitatilor lor.

Asa preotul satului isi poate recapata rolul si autoritatea de demult. Nu prea demult.

Asa satul isi poate recapata sanatatea. Cu copiii scoliti de preot. Asa satul poate redeveni cel pe care il vedem in nunta muta (horatiu malaele)

Iar statul… sa’si bage in fund diplomele care oricum nu mai valoreaza doi bani, care oricum nu mai certifica nimic! Eventual infasurate pe tuburi de neon (reteta dush’ului).

Satele isi pot recapata functionarea organica. Romanii au cu ce. Au si bani (se vede ca oamenii de afaceri romani vor sa dea - avem deja o pepiniera de biserici), au si oameni. (avem si preoti in ele, avem si oamenii care le'au pus in picioare) Trebuie insa ceva curaj pentru a iesi din starea de victima a lumii. Si sa inceapa naiba sa faca ceva. Nu ce i se spune de peste mari si tari, ci ceea ce stie ca este bine, ceea ce stie ca l'a adus pana aici. Fiecare element al satului roman trebuie insanatosit, readus la functionarea lui organica. Fara un sat sanatos nu pot fi orase sanatoase. Fara asezari sanatoase... la naiba!

Peste noi vine o lume in care avaritia organizata domina democratia dezorganizata. Trebuie sa o fentam. Iar pentru asta satul roman poate fi reduta noastra cea mai puternica.

o

Socializare ?

o

Vineri am... baut discutii cu un om. Si am ajuns cam beat in pat. Dupa ce barmanul ne’a rugat sa... ultima comanda.

Discutii aproape perfecte. Sau chiar perfecte prin imperfectiunea lor umana.

Sambata... am vrut sa beau. Pentru un motiv simplu. In studio Martin, cu gasca din romana, in jur cateva discutii puerile, rasete false - sau goale at least (si de partea celor ce le starneau si de a celor ce reactionau).

Asa ca ma indrept spre bar.
Cer o bere Ursus pentru partenera.
N’avem.
Cer un white russian pentru mine.
N’avem.
Ma holbez. La barman, la rafturile cu sticle din spatele lui, la ideile ce nu capatau contur precis in mintea mea. Adica nu se transformau in concepte, in cuvinte (asta ca sa amintesc ceva din discutia de vineri)
Pentru ca n’avem frisca in bar.
Era inceputul serii. Chiar seara de sambata! Fiind de’ai casei, noi venisem printre primii. Cine a consumat deja toata frisca ?! toti aveau bere in maini. Cred ca numai amenintarea utilizarii ei a si evaporat’o ! Good management! De ce sa le dau bani pentru... profit... cand nici macar serviciile in sine nu echivaleaza costul de productie ?
Ma uit pe bar incercand sa gasesc un ghid de chestii pe care le au... Nu aveau, firesc.

Ma intorc langa ea, si ii povestesc.
Superficialitatea si duplicitatea gastii deja ma indispusese. Calitatea serviciilor ma convinsese. Imi bag cracu’, plec acasa!
Dar nu inca. Mai intai sa ma conving ca am dreptate. Nu care cumva sa se inteleaga ca n’as avea vreodata dreptate...!

Rand pe rand ma desfata tampeniile conducerii.
Incaperea era luminata din doua surse.
Una, lumina alba a barului. Un alb rece, steril. Excelenta pentru a crea o atmosfera vie, pentru a incita omu’ la distractie, nu?
A doua. O mare parte a tavanului si unul din pereti erau decorati cu chestii luminoase. Multicolore. In fapt – bicolore. Galben rece murdar si verde rece murdar. Impreuna cu combinatiile pe care acestea le nasc.
Asa ca scaldati in lumina putrefacta, cu un bar impotent si discutii pointless – miningless – brainless... ne simteam bine! la preturi firesc de mari!
Si era muzica. Firesc, doar ne dusesem pentru ca urma sa mixeze un tip din gasca noastra. Nichifor (Niki4 - cum il stie lumea).
El inca era la bere printre noi, sus la pupitru era un pustiulache... care punea muzica buna conform afirmatiilor dominate de falsitate.
La un moment dat ma (ne) viziteaza Toro. Primul meu prieten pe lumea asta. Tipul pe care la cinci ani il vezi pe strada la joaca si simti ca la el te poti duce sa ii spui in taina ca te’ai jucat de’a doctoru’ pe pielea goala cu letitia. (chiar... uimitor, nu’mi amintesc numele primei fete pe care am dezbracat’o!)
Asa. Vine Toro si imi spune ca ii place si muzica si ambientul. Ii spun ca nu imi place nimic . Firesc, Toro fuge. Ah, socialising stuff.
M’am aruncat pe o canapea si am dormit. Eu imi am placerile mele sociale, dar asta nu este un motiv pentru ca ea sa plece acasa de la inceputul serii odata cu mine. Plus ca eram curios sa vad cat timp si pana unde dureaza aberatia asta. Aberatia unei manifestari sociale fara substanta, aberatia avalansei de amatorism a clubului studio Martin.

Pentru ca stiam ca inca nu a inceput programul. In program fiind Vladone, Niki4 si Vasile. Dar chiar daca nu incepuse onoratul program... daca tot era un om la butoane, ce rost avea sa ne chinuie cu muzica booring si lumini putrede? Altfel nu simteam calitatea dj’ilor care urmau? Acum l’am inteles pe cumnatu’. Cu un extasy probabil ca totul mi s’ar fi parut intr’adevar distractiv. Inclusiv muzica de cacao.

In sfarsit, dupa un somn – stare de vegetatie, intra dj vasile. (au fost in ordinea inversa fata de cea anuntata in program)
Excelent tipu’! Nu ma omor dupa genul ala de muzica. Insa imi place uneori. Dar nu suficient incat sa ma distreze mai mult de doo-tri ore neintrerupt.
Si totusi.
DJ Vasile a tras sa ma ridice de pe canapea mult timp. Nu el fireste, ci muzica lui. M’as fi ridicat sa batai si io din toate cele dar eram inca prea pissed-off. Dar muzica ireprosabila.

Vazand un cuplu mi’am dat seama ca nu trebuia totusi sa’mi tai pletele. Trebuia sa’mi fac rasta. Mi’ar fi rezolvat problemele care m’au facut sa ma tund. Cred.

Apoi intra notre ami, Nikifor. Este prima data cand il apreciez pentru ceva real. Am copilarit impreuna, dintotdeauna m’a iritat pana dincolo de cuvinte laudarosenia lui, nimicul din spatele vorbelor sale. Insa la pupitru da! Merita! E bun!
In maxim un minut eram in picioare topaind. Ceea ce am continuat sa fac pana spre trei dimineata. Si juma’.

Am socializat?

o

Exemplu

o

Pen'ca spuneam despre nesimtirea imbuibatilor. Despre marja de profit aberanta.
Intel a avut pe trimestrul al patrulea (cum vine asta – a treia jumatate?) profit 2.3 miliarde dolari din venit de 10.6 miliarde.
Adica peste costul de productie imbuibatii au adaugat 27 %... spaga!
Nu stiu cum suna pentru altii sa dea 1.3 lei pe un lucru care costa 1 leu... dar pentru mine suna a furt / jaf / teapa. Hai... 1.05 sau 1.1 – fie!... dar inca o treime?!

o

Prostii si cancerul

o

sute de ani Gandirea (da, personificata) incearca sa probeze existenta supraumanului. Dumnezeului. toma d'aquino si descartes m'au amuzat cel mai mult pe tema asta.
(faimosul dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo deus est...)

insa gata. demonstratia este in curs.

o generatie intreaga de prosti este pe cale de a muri de cancer. da, iata ca dumnezeu exista!

pen'ca spune un nene cum parte din noile vaccine pt fals-proclamata pandemie (ajunsa pandemie doar prin schimbarea definitiei termenului), sunt obtinute prin culturi de celule canceroase. si ma bate ideea - ca si pe el... ca niste celule canceroase pot fi si cancerigene in acelasi timp!

nenea este sef comisie organizatie mondiala a sanatatii, si o spune intr'un articol din l'humanite, care preluat de altii, si apoi de altii, si apoi... puse link'urile mai jos.

http://www.humanite.fr/2010-01-07_Societe_Grippe-A-L-implacable-requisitoire-du-depute-Wodarg

http://www.wodarg.de/show/3014037.html

http://radugonciar.blogspot.com/2010/01/wolfgang-wodarg-despre-afacerea-porcina.html

http://www.angel.org.ro/mod_articole-41-247-ro-Wolfgang-Wodarg-despre-afacerea-porcina

o

Vive la diacritica!

o

Pai pen’ca mi s’or lungitara toate cele asteptand sa mai apara ceva scris pe cele cateva bloguri pe care le urmarindu’le... na ca am mai gasit unu’! (http://diacritica.wordpress.com/)
Ha ! ce’mi place... !

o

Piticii colorati

o

Una bucata fost ambasador american la noi povesteste intr’un interviu despre o diferenta puternica intre piticii romani si cei americani. Cei care luptara in afganistan. Tughedar. Iar piticii romani au uimit un american care a spus altui american care era ambasador p’acilea (atentie defaimatorilor: nu este bataie cu caramida’n piept, este apreciere venita din afara, de la multiubitii vostri americani!).

Pai cica piticu’ pe cand se plimba el asa cu transportoru’ blindat care este el, uneori se defecta. Transportoru’ de' , nu piticu’ ! Acu’... daca asta patea piticu’ comandantu’ american... pai iel ramanea ca tandala in drum si dadea relefon la baza sa ceara unu’ nou. Din pacate nu un nou comandant, ci tot un nou transportor. Insa piticu’ roman avea alta reactie : repara transportoru’ si pleca mai departe ! Era in stare sa'si rezolve problemele, sa gaseasca solutii!

...o diferenta pe care o gasesc si intre piticii galbeni si cei portocalii. Bag seama ca piticii galbeni nu mai au spirit de romani in ei!

Cu ani in urma principalul pericol era sa mergem pe strada cantand ruseste. Constienti de opresiune. Acum... gramezi de pitici se simt mandrii ca li s’a facut onoarea de a li se spala creierul.

Iar cu cateva zile mi s’a oferit si mie onoarea. Sa ma vopseasca din pitic portocaliu in pitic galben. In momentul in care i’am intrebat “de ce sa fac asta? care este avantajul meu?”au ramas perplecsi. Ei credeau ca o voi privi din capul locului ca pe o maaare favoare. Ete’ na ca mi se falfaie de statutul de lucrator la multinationala. Atata vreme cat nu inseamna conditii de viata realmente mai bune... ma lasa rece ! Fiecare pitic galben pe care l’am intrebat care’i castigul mi’a raspuns banguit ca... este avantajul de a fi angajat XXX. De parca statusul in sine de angajat al firmei XXX ar fi fost per se o realizare! Iar cand insistam sa’mi spuna lucruri concrete... ajungeau sa’mi spuna ca... voi primi fise! Adica fise d’alea cu care te duci la aftomatu’ de pe hol si’ti cumperi o gama larga de cafea spalacita! Da! Asta da realizare personala!

Oare daca voi fi spalat pe creier voi fi din nou tampit da’ fericit?

o

Teatru radiofonic - Piticii din padure

o

1. Fara Vant.

Intr’o padurice, erau... niste pitici.
Piticu’ galben era taaare cu nasu’ pe sus. Ca avea cunoscuti prin paduri straine. Si ca asa crescuse el. Uneori piticii cresc asa, cu nasu’ pe sus. Pen'ca se cred copaci ori altceva.

Si primind piticu’ galben unda verde de la piticii strainezi s’a apucat sa cumpere ograda pitcului portocaliu.
Si chiar daca piticul portocaliu avea in ograda lucruri despre care piticul galben nu stia exact la ce folosesc sau cum functioneaza... nu a stat pe ganduri. S’a apucat sa faca randuiala in rasadurile piticului portocaliu asa cum il invatasera piticii strainezi.
Doar ca... piticii strainezi erau pitici crescuti in alta clima. La ei cresteau alte... plante. Fiecare cu timpul ei de sadit, udat, inflorit.
Asa ca plantatia piticului portocaliu incepu sa dea rateuri sub bagheta galbena. Se stie dealtfel ca galbenul este o culoare mai rece decat portocaliul. Gradina portocalie nu mergea udata, sadita dupa regulile de peste mari si tari.
Toate legumele erau plouate. In afara de cateva, care fura imbracate in zeci de mii de euro. Desi celorlalte li se spunea ca... de la piata nu au mai venit bani.


2. Vant din Dreapta.

Asa ca piticul portocaliu, dupa o perioada de vacanta, se gandi sa isi refaca gradina. Si chema din fosta lui gradina cateva plante, care stia ca sunt ascultatoare, si se potrivesc cu felul lui de a fi, mai mult voluntar decat calculat.

Aceasta miscare provoca o mare crestere de morcovi in gradina piticului galben. La un moment dat insusi piticul galben purta o asemenea leguma. Ograda, livada si gradina i se depopulau in ritm periculos.

Legumele piticului portocaliu jubilau.


3. Vant din Stanga.

Asa ca piticul galben, impins de morcov se pune pe treaba. Il cauta din nou pe piticul portocaliu si il ameninta cu... amenintari. Si ii inmaneaza acestuia din urma morcovul pe care il plimbase pana atunci. In mod rapid, piticul portocaliu isi stranse gardul pe care il pusese pentru viitoarea lui ograda. Si se facu nevazut. Nu ca inainte ar fi fost prea vizibil, dar zicem nevazut pentru ca asa suna frumos in poveste.
Iar legumele ce erau in drumetie de la ograda galbena la noua ograda portocalie... facura infuzie de morcovi. Morcovi care acum nu mai erau necesari in gradina piticului galben.
Legumele piticului galben jubileaza.

...si au trait (ne)fericiti pana la adanci batraneti... (da, povestea este neterminata, dar greu de crezut ca ar mai aparea ceva interesant in ea. asa ca o oprim aici.)

o

hu-hu!

o

Soţul vine din baie, dezbrăcat, şi se urca in pat.
Soţia îl vede şi începe:
"Vai, dragă, am o durere îngrozitoare de cap!"
"Perfect", spune soţul. "Tocmai vin din baie, unde mi-am pudrat penisul cu aspirină. O administrez pe cale orală sau ca supozitor?"

o

Despre eficienta economica

o

Indicatori de eficienta economica...

Cel mai popular lindicator, cel pe care il stie tot bisnitaru’ devenit patronel este profitul. De cate ori se vorbeste pe scurt la tembelizor despre o firma se spune daca a avut profit, daca nu a avut, daca a scazut, daca a crescut, cu cat a scazut sau crescut.

Ceea ce duce la o conceptie cretinoida. Firma, businessul exista pentru a avea profit ! Daca nu are profit, nici nu merita atentie, e o cenusareasa urata (daca nu era frumoasa cenusareasa nu primea ea atentia printului in veci)!

Aici am doua probleme :

1. Ce inseamna de fapt profitul ? Pai el este:
- fie suma adaugata nejustificat in pret ;
- fie salarii prea mici platite lucratorilor.

Fie ambele!

2. Prin preamarirea profitului se produce o personalizare. Profitul devine un Cineva. Caruia i se da toata atentia, importanta. Profitul devine mai important decat oamenii. In numele profitului oamenii sunt ignorati, aruncati in saracie sau chiar eliminati din sistem.

De ce a devenit profitul atat de important ? Chiar este vital pentru viata unei afaceri ? Neeh ! El este insa painea detinatorilor de capital. Care nu mai concep prestarea activitatii numita munca dupa ce au obtinut niste banuti. Si daca profitul ar fi painea lor, probabil ca nu ar fi atat de grav, insa este mai mult decat atat. Este yachtul de 30 de metri, este trandavia in lux, este autopremierea lor cu toate bling-bling’urile scumpe care le stralucesc prin fata ochilor.

Din punctul meu de vedere, o afacere este sanatoasa nu cand are profit mare. Daca are profit mare inseamna ca ori jefuieste clientii ori jefuieste lucratorii. O afacere este sanatoasa atunci cand toti oamenii ei au un nivel al satisfactiei economice ridicat. Ridicat nu inseamna yacht, ridicat inseamna satisfacerea fara spasme a nevoilor cunoscute: papa, casa, carpe, concedii, divertisment, biciclete... si o masina of cource.

Daca angajatii vin cu fata neafectata de cute de incruntare la munca, acea afacere este sanatoasa. Cute de la n’am bani pentru gradinita copilului, n’am timp pentru ca sa merg la doctor, nu stiu cum voi suporta urmatoarea crestere a chiriei...

Nu vreau sa reeditez manifestu’ lu’ marx. La noi ar starni reactii contrare oarecum apriorice. Inainte sa apuce omu’ sa afle ce anume spunea nenea ala. Care avea pe ici pe colo maaare dreptate.

Insa vreau sa se constientizeze ca nu avem motiv sa ne luptam pentru profitul firmelor. Pentru asta se lupta suficient cei ce detin capitalul. Si se lupta deja cu arme inegale. Noi trebuie sa avem grija de nivelul vietii noastre, ca oameni, nu sa le ducem grija celor ce au deja mai mult decat necesar.

Si ar fi ok sa evaluam o firma ca fiind de succes nu prin prisma profitului anuntat, ci prin prisma satisfactiei celor care lucreaza in ea. Profitul nu anunta sanatate ci anunta avaritia actionarilor. Ori nimeni nu trebuie sa vrea sa lucreze pentru avari!

o

Catre femei

o

“vreau, asa ca fa ceva!”
uneori este bine sa cereti si altfel...

o

din presa

iaca articol de presa, nu lalaiala de tam-tam (reprodus de aici):

Un epidemiolog german a convins Consiliul Europei să investigheze falsele pandemii. El acuză companiile farmaceutice că au determinat inocularea a milioane de oameni cu un vaccin ineficient şi insuficient testat

Epidemiologul german Wolfgang Wodarg, preşedintele Comisiei de Sănătate din Parlamentul European, critic vehement la adresa tratamentului împotriva virusului A/H1N1, care, potrivit lui, a fost calificat în mod fals drept pandemie, "sub presiunea laboratoarelor" a solicitat Consiliului Europei declanşarea unei anchete privind declararea pandemiei de gripă porcină şi abordarea acesteia în Germania cît şi la nivel european. El a dat publicităţii un apel, pe care l-au cosemnat încă 10 parlamentari europeni, prin care acuză companiile farmaceutice că pentru a-şi promova vaccinurile au înfluenţat oameni de ştiinţă şi agenţii oficiale, responsabile cu standardele de sănătate publică, care au alarmat guvernele la nivel mondial, pentru a face risipă de resurse destinate îngrijirilor medicale şi a pune în aplicare strategii de inoculare a milioane de oameni sănătoşi cu un vaccin ineficient, şi însuficient testat, şi i-au expus pe aceştia, inutil, la o sumă necunoscută de efecte secundare, a afirmat Wodarg în apelul său postat pe blogul personal şi preluat de presa europeană.

În opinia parlamentarului german, repezeala cu care OMS a legitimat în aprilie 2009 cîteva sute de cazuri de gripă normală, în Mexic, ca fiind începutul unei pandemii, este cel puţin suspectă, în contextul în care dovezile ştiinţifice în sprijinul acestei hotărîri erau insuficiente.

Adunarea parlamentară (APCE), reunită în sesiune în perioada 25-29 ianuarie, urmează să includă tema pandemiei în programul său. Comisia Socială şi de sănătate a invitat în aceeaşi perioadă Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi companiile farmaceutice la o dezbatere cu uşile închise, a declarat parlamentarul german.

Va fi vorba de asemenea despre a afla cum şi pe ce baze ştiinţifice Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a decretat că este vorba despre o pandemie, "cu scopul prevenirii altor alerte false", a declarat doctorul german.

nemultumire nepotrivita

o

am fost intrebat ce este cu postarea mea anterioara, cum / de unde vine? - in forma initiala.

nici mie nu'mi este foarte clar.

am primit in ultima saptamana declaratii (nu neaparat verbale) de dragoste din partea a trei femei. poate trei si jumatate.

si in loc sa fiu in culmea bucuriei... sunt doar trist. apatic, mai degraba. iar fiindca sunt apatic ma gaseste (prin contrast cu ceea ce trebuia sa fie) - o oarecare tristete. lumea frumoasa e departe.

in mod firesc, fiecare din cele trei femei va citi aceste randuri. la fel de firesc, cred ca le vor intrista. viata'i naspa uneori.

sunt trist pentru ca orice as face exista persoane care vor fi ranite? sunt trist pentru ca... imbecila, fututa, cretina sincronizare? sunt trist pentru ca sunt fortat sa inteleg ca sunt un nemultumit prin definitie?

o

Cuvinte da si ba

o

Cred ca iaca premiera. De regula nu pun cuvinte pe care sa nu le consider adevarate. De regula. Insa de aceasta data sunt legate cuvinte adevarate si neadevarate. Si stiu asta. Si totusi le pun aici.

Se presupune ca povestile hranesc copii. Cu adultii ar trebui sa fie alta mancare de peste. Si totusi haliud ii hraneste pe adulti cu povesti. Haliud creaza o planeta de copii. (ok, nu haliud per se ci haliud ca preocupare din ce in ce mai raspandita in viata adultului)

(Copii care se bulucesc la intepaturi pentru o doza de chimicale dupa ce au auzit povestea de moarte a unui actor.)

Nu esti vrednic de iubire. De iubirea cuiva. Asa cum ti se spunea in povesti. Ba de fapt poti fi. Sau nu. Dar asta nu are nicio legatura cu faptul ca o anumita persoana te iubeste ori ba.

Te iubeste pentru ca existi! La fel cum alta te ignora pentru ca existi.
Nu pentru ca_calitati, nu pentru ca suflet bun, nu pentru ca... No fachin’ legatura cu cel care te’ai straduit sa’l creezi in tine.

Daca te’ai straduit sa fii, sa devii… pentru a fi vrednic de dragostea cuiva… pierdere de timp.
Cand o capeti descoperi ca nu are legatura cu eforturile tale. Descoperi ca ai muncit cu tine in van. Te’ai straduit sa intelegi, sa corectezi... aiurea.

Cand muncesti cu tine trebuie sa fie doar pentru implinirea nevoilor tale interioare. In acest caz efortul depus iti poate aduce satisfactie.
Dar daca ai muncit pentru a deveni vrednic de dragostea cuiva… nu, nu va exista acea stare de multumire. Nici macar daca ai obtinut ceea ce doreai.

Am un (aproape) cumnat. Care asa, ca in fiecare trimestru, are parte de cate o despartire / impacare. Cu sor’mea.

Ultima nazbatie... vrea sa fie iubit. Nu vrea sa fie dorit pentru banii lui. Vrea sa se simta iubit, el, ca om, ca barbat. Dragoste fundamentala, curata, plina, pura.

Si asta n’ar fi bizar. Dar omu’ in cauza se ocupa de adult content sites. Bine, nu este bizar sa doreasca sa fie iubit un om, indiferent de ocupatia sa, indiferent de lumea in care traieste. Dar vrea sa fie iubit de catre o femeie ! El fiind un tip care sta undeva prin varful lantului trofic (fata de noi, muritorii). Si are exemple nesfarsite, de acolo de unde sta, de femei... femei ! Femei ce incalca si rasucesc orice simtire corecta pentru a obtine cel mai placut raport efort / bani.

Si este un tip in viata caruia petrecerile kinky si viata de swinger, cu droguri si tot tacamul i se par naturale ca aerul. Desi in ultimele luni se pare ca si’a mai temperat aceasta atitudine. Cred ca trebuie sa spun ca omu’ ie olandez. You know... amsterdam stuff.

Ei, acest tip care a facut o avere dintr’un business care trateaza sexul ca marfa, care face mai toate nebuniile posibile... vrea sa fie iubit curat. Cu sentimente curate.

Nu poti sa nu ramai surprins. Adica... imi pare natural ca daca intru pe usa cu pricina... imi asum si urmarile...

Ieri ma gandeam ca cea mai simpla solutie pentru el este sa invete sa se bucure de ceea ce’i ofera femeia de langa el. Ok, o iubeste, ea’i ofera atentie, caldura samd... wtf ? Asta e ! eventual sa se duca sa vada si un psiholog care sa’l ajute sa vada asa lucrurile. In fond, asta este lumea in care traieste, asta este lumea la dezvoltarea careia chiar a contribuit ! Dupa o viata intreaga in care spui tuturor femeilor ca este ok sa disocieze sexul de trairile intime... ai pretentia ca tie sa nu’ti fie aplicate tie corolarele acestei reguli... hm !

Pe de alta parte.
Totusi asta poate fi vazuta ca ultima farama de curatenie din el. De frumos din el. Refuza ideea de a'si trai viata langa o femeie care nu’i declara dragoste curata. Iar eu il intreb daca nu vrea sa renunte si la acea ultima picatura a lui de firesc, de frumos. Il intreb daca nu vrea sa renunte la ceva ce eu nu concep nici sa pun in discutie in ceea ce ma priveste.

Poate fi orgoliu dorinta asta de a fi iubit? Nu totdeauna, ci in unele cazuri. Poate veni ea din orgoliu? Sau din senzatie de insecuritate? Sau din nevoia de control? La fel cum de regula (sper) dorinta de a fi iubit vine din partea frumoasa a vietii...

o

De citit

recomandare : porcus turisticus manelaris.

De ignorat

o

na ca am fost iarasi incitat pe tema bucurestenilor!

in bucuresti, exceptand proaspat stramutatii, sunt doua categorii de daunatori.

una - cei nascuti intr'adevar aici, insa copilariti in vacante la rude, la tara. prinsi intre doua lumi, crescand cu orgoliu stupid de orasean fata de colegii de joaca din copilarie... dar ingloband in realitate o cultura / mentalitate dominata de autosuficienta - deoarece considera ca le'a fost suficient sa se nasca la oras pentru a le fi superiori rudelor apropiate, de la sat. deh, imbecili pe banda rulanta.

a doua categorie este data de penibilul de la scara blocului. care, culmea, isi datoreaza starea de nesimtire paradoxal, tocmai lipsei contactului cu natura in viata lor. nascuti din parinti limitati, mormoloci, care nu au stiut sa le arate lumea de dincolo de betoane... care nu au stiut sa le arate nici macar regulile sociale dintre betoane...

(cat despre ferentari, am locuit un an-doi si acolo. Cea mai surprinzatoare si relevanta observatie a fost legata de cainii vagabonzi. Acolo cainilor le este frica de oameni. Se feresc de oameni. Daca in alte zone in momentul in care vezi o haita de patrupezi iti corectezi traiectoria... acolo ei se raspandesc in graba, cu frica, din fata ta.)

Si ca de fiecare data cand vorbesc despre locuitorii bucurestiului, amintesc din nou evolutia sa demografica:
1900 – cca 0.5 mil
1960 – cca 1 mil
1990 – cca 2 mil
(Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti#Popula.C5.A3ie)
Iar cresterea demografica a fost in salturi, iar o familie de oraseni are unu-doi copii, in timp ce in mediu rural... ceva mai mult!

Asa ca... in afara cazului in care zona asta determina o fertilitate aparte (multi copii fara nasteri)... ar insemna ca in realitate vedem in bucuresti doar 1 din 4 bucuresteni... asa ca... atunci cand injuram un cretin / nesimtit... sansele sunt ca ala sa nu fie bucurestean.

Iar in ceea ce priveste generatiile din 60 incoace... ele nu au crescut in mediul cultural specific bucurestiului ci intr’un babilon in care de la o zi la alta bucurestenii erau minoritari.

Acum s’ar putea argumenta ca de fapt cultura / mediul bucurestean s’a modificat - punct.
Insa este clar ca modificarea nu apartine bucurestenilor, ci transmutatilor. Transmutati care odata ajunsi aici (sau oriunde) sunt mai aprigi (vorba cuiva) decat populatia locala. Din multe evidente motive. Si creaza o stare de agresivitate crescuta. Iar cand acestia devin majoritari... starea de agresivitate... creste exponential (n’am facut graficul, dar cine vrea cifre... sa si le numere).

la naiba. ma opresc. am auzit ceva amuzant : directoarea HR suna intr'o disperare la IT ca sa i se spuna cum face sa scrie in mail cu litere albastre si inclinate! (ah, eficienta de multinationala in plina desfasurare)

o

Dilema

o

Daca ti’e somn de iti sar ochii si te asezi la biroul unui coleg si dormi putin acolo... se considera ca se doarme la el la birou ? Se trece somnul respectiv in contul lui ?

Nu de alta, dar din depersonalizarea asta s'a produs si urmatorul fenomen: intrebarea cine doarme? s'a transformat in intrebarea unde se doarme?...

o

Studii

o

Pai cu ocazia rebulionului specialistii n'a dormit. Au efectuat studii de specialitate ce au dus la doua concluzi urmarind efectele intalnirii alcolului cu augusta’mi persoana:

1. Mi se ridica mainile.



2. Invart totate femeile din raza mea de actiune. Chiar daca ele se opune!

o

Parti de frumusete

o

si totusi sunt oameni care isi fac timp sa creeze lucruri frumoase. ne populam cu frumusete viata de zi cu zi cu bucati care sunt la indemana altora de a le crea.

si depinde de noi daca ii lasam sa mai faca aceste lucruri.

daca le rasplatim ceea ce fac frumos pentru noi... vor putea sa continue.

g a l e r i e

(cu vanzare)

o

Politici financiare in multinationale

o

Multinationalele care aduc pe plaiuri mioritice edenul occidental prin supereficienta pe care si’o autoproclama au cateva obiceiuri financioase de’a dreptu’ hilare.

Primo. Oieritul. Adicatelea. Au mania de a strange j’de’mii de oi ca sa faca ceea ce ar face un singur om cu o tara de minte si un dram de bun-simt. Cum devine asta eficient... ?

Secundo. Alegerea furnizorilor pe principii financiaro-obscure. Scuze, nu pe principii ci pe analize ! Totul se bazeaza pe analize intr’o multinationala. Analize care in mod hilar la urma ori descoperi ca sunt aberante... ori ca sunt banal-stupide. Iar timpul pierdut pentru nascarea lor nu se justifica... sedinte, hartii, mailuri samd.
In acest fel de par example multinationala a strans niste furnizori fenomenali in comparatie cu firma romaneasca pe care a achizitionat’o :
- una bucata furnizor de servicii de cablare retelistica – diferenta de calitate este de la profi la nul. (profi la firma romaneasca, nul la multinationala)
- una bucata furnizor de internet. Timpul de reactie si competenta depanatorilor... ca la punctul anterior. Na, orange vs romtelecom...
- una bucata furnizor de echipamente it. In acest caz - computadoare. Dupa 2 (doua!) luni computadoare noi-noute au inceput sa pice ca mustele. Cu probleme fizice. Toate au probleme cu stomacul. Iar furnizorul... are la dispozitie 6 zile ca sa ne dea o simpla, amarata... sursa.
- Alta bucata furnizor de echipamente it. Scanere de coduri de bare - care la o zdruncinatura mai hotarata... aveau niste cleme de plastic in interior, care tineau o panglica de date... care sareau in toate directiile, fiind prost concepute / realizate.

Deci... de unde dracu’ se naste fata morgana aia eficienta intr’un ocean de pierderi?

Pai in acest mod simplu... banii circula! Avem probleme, avem de lucru, (ni) se presteaza servicii, banii circula. Dar nu se produce nimic din asta! Circularea banilor fara productie reala creaza eficienta economica ? haloo ! la noi asta se numeste furtul propriei caciuli, insa dupa spalarea creierelor... se numeste eficienta !

o

Gripa de frontiera

o

Efectiv toate actele de comunicare despre simptomele gripei porcine contin “daca ati calatorit intr’o tara straina”... in rest, celelalte simptome sunt cele ale unei gripe normale.

Adica... atunci cand calatoresc intre craiova si iasi iar apoi tusesc nu sunt in pericol, insa daca de la giurgiu am trecut la ruse si tusesc... Pac ! Gipa porcina suspect sunt de.

Bag seama ca de fapt este o gripa de granita nu este porcina. Devii suspect cand treci granita, nu cand te afli in preajma unei crescatorii de porci. Este gripa de frontiera !

As fi spus ca este gripa de calatorie (curiozitate... porcii or fi calatori ?) – fiindca atunci cand calatoresti intri in categoria de risc... dar nu era suficient. Este obligatoriu sa fie calatorie in tara straina. Deci este gripa de strainatate !

Sau este gripa turistica – mai precis de turism international... ? Cred ca un studiu serios ar arata daca gripa se face doar la calatoriile cu avionul... oare au pus astia ceva nou in masinile de scanare ? Spala fotoliile din avioane cu un nou detergent? De ce nu au murit deja pe capete stewardesele ? Sau este o gripa care ajuta refacerea economiilor nationale prin mentinerea turistilor in propriile granite ? ...prin infricosare...

Deci ar fi de fapt:
- Gripa de granita / frontiera ?
- Gripa de tara straina ?
- Gripa de calatorie ?
- Gripa aviatica ?
- Gripa economica ?

o

sah, orgolii, istorii

o

Revista romana de sah... – ati auzit de ea? Probabil nu, dar probabil totusi stiti ca trebuia sa existe si asa ceva pe vremea lu’ ceasca.

Bobby Fisher – ati auzit de el ? Proababil ca da... Cel mai mare sahist al tuturor timpurilor ?... Da ? Ok !

Boris Spassky – ring a bell ? Aproape la fel de probabil. Fost sahist rus. De varf.

Legatura intre cele 3? Pe cand fisher cu spassky isi hotarau titlul mondial ’72... americanu’ (cel mai cel...) facea pregatire inclusiv cu materialele revistei romane de sah! (asa scrie aici - http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/881433/Povestea-unui-frumos-nebun-sahul-pe-hartie/ unde au gresit numele lui spassky cu sapssky... dar sa nu fim prea carcotasi, bine macar ca mai apar articole, daca scoala noastra de sah a fost amputata de ministrul sporturilor cu ani in urma – startrek ala...)

Scoala care iata http://www.chessgames.com/perl/chessgame?gid=1044607 crease si un florin gheorghiu care ii mai fura cate o partida din cand in cand maretului fisher. Partida asta nu o stiam. O stiam pe alta, din Cele mai frumoase 64 de partide din sah (parca asta era titlul - am parcurs'o acum... 14 ani) unde din nou gheorghiu joaca cu regele in ploaie, in centrul tablei, si cu o mutare rastoarna situatia in mijlocul partidei. Si invinge. Recomand cartea. O si vreau, de altfel. Desi... poate ca tata o are in biblioteca... inca nu am avut... curaj sa ma uit atent in biblioteca lui de sah.

o

Nou an

o

Ma intreb ce’am facut. Ma intreb daca am facut bine. Imi lipseste matematica. In matematica ai certitudini. Capeti certitudini in the end… in viata n’ai de unde sti ce ai facut. Daca este bine asa, daca era mai bine altfel. In viata... in the end poti doar sa crezi ca unele actiuni au fost cele mai bune, altele… crunte dezastre.

De mult timp am renuntat la ratiune in virtutea intuitiei. Intuitia iti da in viata ceea ce adunarea iti da in matematica. Siguranta ca raspunsul din fata ochilor este cel corect.

(acum realizez ca adunarea este singura operatie de sine statatoare a matematicii: scaderea este doar opusul adunarii, inmultirea este adunare repetata… totul se raporteaza la adunare… iar apoi ma gandesc ca de fapt adunarea este o numarare nesuccesiva sau anularea succesivitatii a doua sau mai multor numarari)

Revenind. Totusi intuitia desi este un instrument infailibil… cand ajunge sa fie folosit de om devine un instrument imperfect.

Fiindca omul are probleme in a’si auzi intuitia. Apoi are probleme in a o asculta. Iar daca ajunge sa o si urmeze… deja suntem la cu totul alt capitol.

Uneori actionez orbeste sperand ca actiunea nonrationala (sau arationala) va fi inconstient dictata de intuitie. Este de multe ori greu a spune care din voci este intuitia. (cei care nu aud voci in mod clar au o viata interna… nula. Iar cei ce nu disting diferenta dintre voci si considera ca le rasuna in minte totdeauna una, aceeasi, un ego unic… sunt clar lipsiti de imaginatie – si cum crezi ca poti intelege omul si lumea fara un dram de imaginatie?)

…fara raspunsuri, fara solutii, fara certitudini…

o