Postări
Povestea anterioara a margarinei a provocat in cateva discutii. Cu cunoscuti. Discutia cea mai intensa a fost cu o colega de birou. Chiar cea care imi daduse sa citec articolul. de la care a pornit toata distractia. Si care spunea (colega) ca nu conteaza cine si cum si de ce a inventat margarina. Conteaza ca este toxica si gata.
Ok, conteaza mult mai mult ca este toxica decat cine, cum si de ce a inventat’o… privind cumva simplist-utilitarist. Insa daca tot nu conteaza atat de mult… macar sa nu se mai denatureze adevarul. Daca unii au motive sa ascunda un adevar, este de inteles ca ori din imoralitate ori din disperare o vor face (de inteles nu inseamna de acceptat). Dar daca o fac si fara motiv… asta este tampenie pura. Sa nu se mai spuna ca au provocat’o tancurile razboiului al doilea in locul dorintei lu’ napoleon care poseda se pare o duda pe creier, ca vrea sa aiba in tolba ceva care sa semene cu untul cand ajunge la rusi. Nerancezit, de preferinta.
Mmm-nu! Cica nici asta nu conteaza. Conteaza numai ce ma atinge pe mine! No’ ghini… apai io am o problema cu atitudinea asta. In momentul in care respectiva colega considera ca si’a dedicat viata dezvoltarii spirituale… sa afirme ca o intereseaza doar ce o atinge pe ea… undeva ceva imi scartaie. Dezvoltarea spirituala, dezvoltarea personala presupune undeva in primele randuri dedicarea pentru ceilalti! Asa m'au invatat pe mine undeva...
Dar pentru mine incalcarea Adevarului in sine presupune direct incalcarea unui Principiu. Adevarul este un Principiu, nu un bun de facut negot cu el, nu un hopa-mitica pe care ba il vedem, ba ne facem ca ploua si mai inchidem ochii sau cine-stie-ce alte bazaconii. Si este unul din principiile importante. Pentru mine. Iar io am renuntat la pretentia dezvoltarii personale. Cu mult timp in urma.
In plus, asta fiind un adevar primit de la tata, caruia ii voi face serbarea* de sase saptamani in curand… face ca amanuntul napoleon din povestea margarinei sa devina un amanunt tare important. Pentru mine.
----
*serbarea - o mica incercare de a alatura / ingloba atitudinea dacica in ceea ce priveste moartea.
Uf, s-a sters comentariul :( Mai scriu o data ...
RăspundețiȘtergereZiceam ca am fost surprinsa de comparatia pe care ai facut-o in conditiile in care margarina e nocicva sau asa zic toti si ne-am deprins sa credem. M-ai facut curioasa si am mai cautat pe net ceva si am dat peste www.margarine.org, care are o sectiune despre istoria margarinei foarte interesanta si spune niste lucuri care contrazic "ce stie lumea". ca sa vezi. Iar legat de ce spuneai despre colega ta: din pacate e asa frecventa atitudinea asta. Si inca si mai rau este ca e la toate varstele, nu doar la cei mai in varsta. Sunt si multi tineri care, desi de exemplu nu au trait nici un an sub comunism, au o atitudine care ar fi facut cariera atunci. Adica nu recepteaza critic informatiile primite, merg pe "asculta si crede" in loc de "asculta si gandeste-te". poate ne vom mai schimba in timp, insa problema ipocriziei neconstientizate e intr-adevar mare, la fel cum e cea a indolentei cunoasterii. Si inca o data: foarte interesanta comparatia si exemplul cu margarina!
nu reusesc sa depistez comparatia de care spui.
RăspundețiȘtergereiar atitudinea astora mici... e simpla si este chiar aici: au crescut cu margarina tartinabila! nu ca noi, cu unt... (in articolul anterior am un later edit - am descoperit ca noua metoda de procesare creaza substante despre care se sustine ca ar altera structura celulelor neuronale)
E, nu cred ca atitudinea lor e determinata de alimentatie, e totusi cam mult, ca daca margarina tartinabila ar fi elementul cheie in manipularea gandiii ... ohoho ... :-P
RăspundețiȘtergereSi acum adevarul e ca la mine margarina imi aduce mai mult aminte de copilarie, impreuna cu inghetata la 25 de bani, cu caramelele de lapte si cu mentosanele ... a, si halvaua :-)
Comparatia ... in mintea mea (enervata ca tocmai pierdusem un comentariu chiar la fnalizare) faceam comparatia intre atitudinea generala in viata si atitudinea fata de un simplu fapt logic legat de margarina ...
Asta cu alterarea structurii celulelor neuronale e una dintre isteriile tot mai stupide pe care le aud in utima vreme. Intamparea face sa am profesia undeva in zona neuronala, ca sa zic asa, si raman blocata cand citesc lucruri de-astea. Zi frumoasa! Si multumesc entru muzica, tot ascult REM.