Printre clientii fideli pe parte de doftoricire computadoare am si un critic literar. Care traieste cu o tanti, actrita parca. Prima data cand am ajuns la ei, recomandat de un (o) sufleur, era cat p’aci sa o intreb pe actrita daca tatal... bine ca am evitat o formulare precisa. Nu era tatal. Era El. Na, cu al saselea simt constientizat observasem ca tipul desi in varsta cauta sa isi aloce pozitia de mascul dominant in acel apartament.
M’a lovit mizeria apartamanentului. Nu era una generalizata, insa era una a delasarii, a ignorarii constiente. Era derivata dintr’o stare de confort fizic care cauta sa elimine cat de mult actiunile repetitive (a face curat este o actiune repetitiva) care insa pentru mine ataca nivelul inferior de confort ambiental. Raportul intre confortul fizic si cel ambiental imi calca pragul meu de optimizare.
Am cautat atunci intelesurile si am gasit doua potentialitati, doua motive potentiale pentru respectiva mizerie. Probabil femeia cu care traia omul nostru considera ca in intelegerea ei cu respectivul barbat ea ofera prezenta’i mult mai proaspata... si aspectul mult mai estetic. Ceea ce este deja suficient. Nu exista ceva care sa contrabalanseze / justifice si un eventual efort al ei de a face curatenie in casa. Sau probabil se intampla acea mizerie care apare odata cu varsta in unele cazuri. Varsta asociata cu o situatie materiala sub nivelul simtit ca indreptatit. Ambele nemultumiri (varsta si nivelul material nesatisfacator) cred ca pot crea in sufletul unui om destul desinteres pentru aspecte de suprafata ale vietii.
Insa.
De cateva saptamani locuiesc singur intr’un apartament. Am avut de combatut o stare de mizerie cronica a acestuia, de facut o serie de imbunatatiri, de la unele marunte in care tu ca barbat iei ciocanul si dai in surubelnita ca sa iasa mandrina din menghina, la cele complexe in care pui mana pe telefon si chemi un mester.
Am avut insa in paralel de facut cumparaturi, facut mancare, spalat haine, calcat haine, spalat vase, facut ordine... categorie de activitati care am descoperit ca de una singura este capabila sa’mi elimine tot timpul disponibil.
Astfel incat. Daca vreau sa’mi reiau activitatile masculine (de surubarit, bocanit) sau cele intelectuale (carti, citit, scris)... trebuie sa reduc din cele de... curatenie, mancare...
Iar cu cat vreau sa am o viata intelectuala mai intensa... cu atat curatenia sau mancarea devin mai subnutrite ca timp alocat.
Si poti cand te apleci mai mult asupra ideilor sa ignori materia. O adaptabilitate configurata natural in noi...
Asa mi’am adus aminte de omul meu, critic literar. Cand ai ales sa citesti si sa scrii ca activitate de baza... curatenia din casa trebuie sa o faca mariţa, femeia de serciviu. Daca mariţa nu ie, curatenie nu ie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.