..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 16 noiembrie 2009

Miracolul de seara



Maine cica avem greva la metrou. Ha! Mai lipseste sa ploua (pe ploaie traficul se infunda iar bicicletele… iau pauza). Vreau sa vad cum ne vor despagubi zilele in care nu ne putem folosi de abonamente. In fond cumparand abonamentul am facut un contract pentru un serviciu. Care serviciu acum...

Dar.
Posta romana. Este prin definitie acea institutie de care ma feresc cu mai mare succes decat cel pe care il obtin prin evitarea televizorului. Este chestie de experienta, de istoric. Desi toate sfatuitoarele (mai mult sau mai putin psiholoage) iti vor repeta pana isi pierd suflul (sistolic) ca nu este bine pentru tine sa tii minte si trebuie sa te desprinzi de istorii, sa le ignori… io zic ca uneori taare iti economisesti cate ceva din linistea personala daca iei aminte la ele. La istorii. De par example daca bagi la cutiuta si ocolesti interactiunea cu posta romana.

Insa in aceasta seara trebuia. Fiindca BRD’ul dintr’un motiv sau altul nu imi accepta plata prin card decat pentru gaze si singura posibilitate / alternativa ramasa ar fi fost sa imi iau o zi libera pentru a plati facturile de telefon si curent. Cei de la electrica sau cum naiba s'or numi au fix orar antiservire. Adica devine imposibil pentru un om al muncii sa ajunga la ghiseul lor. Se inchide la 5 (daca nu cumva 4 si juma') iar sambata este liber.
Asa ca ma indreptam relaxat catre posta cu pasi sovaielnici ocolind usor prin parcul carol. Si la un moment dat m’a nedumerit o chestie. Functionarii astia publici care se misca mai prost decat o dacie careia i s’au furat rotile si benzina, si care te trateaza cu un sictir mai crunt decat cel al manelistului din mertzan, nu se duc si ei la randul lor la colegii lor functionari publici din alte sectoare?!? Adica aia de la ghiseul postei care mi’a frecat mie ficatii (sector 1 cu cativa ani in urma, dristor - cu doar un an in urma) nu se duce niciodata sa stea la coada aleia de la primarie. Iar aia de la taxe si impozite nu se duce la coada aleia de la cec? Astia nu trec de partea cealalta a ghiseului? Au imunitate? Imunitate data de sistemul kafkian sau doar imunitate psihologica? Ori cand ajung la coada unei colege au pur si simplu senzatia ca e in firea lucrurilor sa stea in pozitia ghicelului pana cand termina posesoarea ghiseului de pictat cu oja unghiile altei colege? La cec de pilda, cu vreo doua saptamani in urma am asteptat ca o tanti sa termine de explicat sotului ce cumparaturi sa faca si care va fi meniul pentru sfarstiul de saptamana! Si la ce ora iese de la munca. Si tot nu am platit impozitul restant de vreo 10 ani pentru casa deoarece respectiva nu stia ca pe chitanta poate fi trecut numele platitorului... si insista sa il treaca pe bunicul, mort de vreo 30. De ani. Iar eu aveam nevoie ca sa fie mentionat numele meu pe chitanta... numai doua avocate ma sfatuisera in sensul asta... dar angajata cec nu stia... despre chesita aia numita "procurator de fonduri". E adevarat, nici eu, dar io lucrez in it, nu cu acte, plati...

Ajung la oficiul postal, gasesc cate doua persoane in fata fiecarui ghiseu. Pare o informatie pozitiva, dar din experienta cu posta romana stiu ca o singura persoana poate sa insemne pana la 17-20 de minute (sala palatului, cu multi ani in urma). Probabil ca au target. Sau au competitii interne. Cu legende. Un guinnies book al lor in care sunt tinuti la mare cinste aceia ce au reusit performante deosebite: “pai leana l’a tinut pe unu’ 56 de ore – fara apa fara mancare!” “oau! – asta da profesionista!” “pai da, a fost angajatul lunii timp de trei saptamani!

Asa ca ma asez resemnat (vezi ce inseamna batranetea…?) in dreptul unui ghiseu. Dupa ce verific in prealabil ca pe tidula de deasupra scrie ca se pot plati acolo facturi pentru utilitatile care ma interesau (desi nici asta nu este o conditie suficienta: e necesara dar nu suficienta). Mai mult sau mai putin intamplator la ghiseul respectiv raspundea… o pustoaica. Placuta. Foarte placuta. Si ma tot uitam la ea ca sa’mi dau seama daca o pot incadra ca frumoasa ori ramane doar foarte placuta. Nu reuseam sa’i vad ochii, iar fara ochi… Asa ca oricum cat o sa ma faca sa astept macar voi face consideratii estetice. Vorba lui celine "la calitati egale, gasesti intotdeaunea, se pare, un pic mai multa neliniste la barbat decat la femeie, oricat de marginit, de clocit ar fi el. avea ceva de artist la urma urmei acest domn. multi oameni, in materie de arta, raman ca el pentru totdeauna la mania pulpelor frumoase." Asa ca pentru cat voi astepta aici voi fi un astfel de clocit al lui celine. Care pulpe, ca tot veni vorba, mi'au taiat rasuflarea data trecuta. Insa nu prea am timp!

Incepe miracolul. Pana sa apuc sa ma dezmeticesc imi vine randul, ii spun vag care este doleanta mea (un mic teanc de facturi, m’a luat atat de repede incat nu am apucat sa verific daca sunt toate, daca sunt cele neplatite… deh, sunt mai aerian prin definitie). Ma anunta ca pentru apa si nu-mai-stiu-ce nu se pot face plati acolo, imi zic "ok, incepe distractia!", ma uit risipit iar pe tidula ghiseului sa corectez mental informatia… insa tipa, uimitor cu o atitudine pozitiva imi spune ca a vazut in mana mea factura de romtelecom, sa i’o dau (da, sa i'o dau, factura mai obsedatilor)… si ma mai intreba ce mai am…(pai aparent am casa si masina iar cu certitudine am pisica si multe idei ciudate). Zbang-zbang, gata! Asta este tot! ma retrag nauc. Nu a fost iritata pentru ca nu stiam exact care sunt formalitatile. Nu mi’a pus in brate un teanc de hartiute ca sa le completez cu informatii dubioase. Nu m’a trimis nicaieri sa aduc cine-stie-ce dovezi ca am dreptul de a face respectivele plati (a propos, la conex-vodafone nu ma lasa sa’mi platesc factura daca nu fac dovada ca am cunostinte solide in ceea ce priveste posesorul contractului! – de fiecare data imi pune cate o intrebare-capcana…in ultimul timp insa se pare ca a ramas fara imaginatie).

Deci azi de la posta romana am iesit in timp record. Cu treaba rezolvata. Ah, e tanara, greseste si ea! Dar nu’i nimic, are timp, va invata…Ma gandesc sa ma duc lunar sa’i urmaresc evolutia. Sa vad cand trece la avansati si afla cum sa fiarba stomacul omului de dincolo de ghiseu… cu efort minim. Sau daca va fi data afara in caz contrar!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.