neatentie fata de cuvinte

Nu dau atentie cuvintelor. Le chem de undeva din memorie si le trimit catre afara, catre aparatul de vorbire. Fara sa le mai urmaresc. Asa ajung sa spun unele cuvinte in locul altora. De exemplu vorbeam cuiva despre clientul accor (service), insa cand am ajuns sa’i mentionez numele, ma gandeam in alte directii, cautam solutii, iar gura mi’a rostit lent, cu dictie, acord. Mintea a ales mecanic un cuvant din partea de dictionar mai des uzitata si l'a inlocuit pe cel de care nu am avut grija pana la capat. Iar eu am asistat pasiv. Asta este un nou nivel al neatentiei mele fata de cuvinte.

Pana acum chemam un cuvant, iar daca nu venea cream rapid din poignet o constructie sonora similara sau sugestiva (sugestiva in sensul ca acea alaturare de sunete pentru mine faceau legatura cu ideea / conceptul dorit, uimitor - fara sa fiu niciodata ingrijorat ca pentru ceilalti acea sonoritate n’ar avea aceeasi legatura evidenta).

Astept urmatorul nivel. In timp ce cuvintele se razbuna, fiindca avea dreptate celine:

"niciodata nu esti prea prudent cu vorbele, par a nu avea nici o importanta vorbele, nu le poti crede in nici un caz periculoase, basinute, fasaieli ale gurii, nici calde nici reci, preluate cu usurinta de indata ce ajung la creier. Nu esti prudent cu vorbele si vine nenorocirea.
Vorbele sunt ca pietricelele, ascunse unele printre celelalte. Nu le recunosti numaidecat, dar iata ca ele iti tulbura toata viata pe care o mai ai de trait, toata, si in ce are ea slab si in ce are ea puternic… Si vine panica… O avalansa. Ramai asa ca un spanzurat deasupra emotiilor… A venit ca o furtuna, a trecut, mult prea puternica pentru tine, atat de violenta ca n-ai fi crezut niciodata ca se poate starni numai cu sentimente … Deci nu esti niciodata destul de prudent cu vorbele, asta-i concluzia mea."

Astept curios si pasiv level 3...

ps. cand gandurile au alta viteza decat cuvintele, ai doua variante: dai atentie gandurilor sau cuvintelor. iar daca alegi gandurile, ai iar doua variante: fie incerci sa repezesti vorbirea, sa scurtezi cuvintele; fie lasi cuvintele deoparte, lente, iesind la suprafata doar punctele reprezentative. asta din urma este solutia pe care se pare ca o aleg cel mai des. dintr'o mare de aisberguri scot doar cateva varfuri ici-colo. nu pentru ca vreau sa fiu concis... ci fiindca nu pot mai mult... ca sa scot ditamai muntele din apa imi pare imposibil.