un vis vechi

Am avut un vis mai demult. Vis, in adevaratul sens al cuvantului. Intamplare onirica.

Erau personaje bune si personaje rele. Printre personajele bune erau cateva care erau... cele mai bune. Un batran cu barba alba, o fata si un baiat. Toti trei erau puternici si personajelor rele nu le dadea mana sa se ia in piept cu ei.

La un moment dat batranul face in asa fel incat baiatul si cu fata sa ajunga impreuna, sa se insoare. Ori ca a fost un moment nepotrivit, ori ca nu a avut rabdare ca cei doi sa vrea – ca ar fi vrut - sa fie impreuna... nu mai tin minte precis. Cumva, batranul a fortat sau grabit lucrurile. Acum, cei doi tineri au ajuns impreuna. Insa puternici si mandri cum erau, pusi in fata faptului implinit au trebuit sa’si arata taria, sa arate ca nu inghit cu una cu doua o situatie impusa. Chiar daca este sub justificarea binelui. Si au inceput sa’si faca viata amara unul altuia. Nu cu rautate. Ci doar cu duritate, cu incapatanare rece. Raul pe care il faceau unul altuia nu era practic indreptat spre celalalt ci adresat sortii. Din batalia asta surda, in care niciunul nu avea ce sau cum sa castige au iesit ambii betegiti. Si cumva inacriti.

Iar batranul, acum imbatranit si mai tare spunea trist cuiva: “Uite ce am facut! Din doi aliati de incredere am acum doi straini vulnerabili.”

Am visat asta cu foarte mult timp in urma. Nu pot localiza in timp cand a fost. Insa stiu ca mi’a ramas vorba batranului in minte ca un avertisment. Nu stiu de ce, nu stiu pentru ce.