..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

duminică, 9 august 2009

Dinamita in mana prostilor (de la socrate la freud)


Multi au crezut si au spus: cunoasterea ridica omul. Uriasa gogomanie!
De fapt relatia dintre om, cunoastere si ridicare este urmatoarea: daca omul nu e pregatit pentru ea, cunoasterea il va cobori. (doar Castaneda avea un alt sistem superb in care cunoasterea oferita celui nepregatit... nu avea sens si'atat)
Ma refer firesc la cunoasterea in sensul de informatie.
In ziua de azi s’a ajuns la o stare de fapte care nu iti permite sa afirmi ceea ce am spus adineauri fara sa fi stigmatizat ca dus cu pluta. Retrograd, ceva…

Exista un soi de eroare despre care am auzit acum cativa ani ca ar avea un nume… pe care l’am uitat. Este vorba de cazul in care un principiu descoperit intr’o anumita stiinta si firesc, apartinand unei anumite stiinte este aplicat in alta, fara alta baza decat mecanicitatea mintii umane mediocre care vrea sa vada totul prin aceeasi lentila.

Totul este relativ. Cand a fost formulata teoria relativitatii s’a avut in vedere o anumita arie: fizica mai fratilor! Planul material. Insa ciumpaliticu’ de rand (ciumpaliticus comunis) a facut ce a stiut el mai bine. In loc sa foloseasca dinamita in scopul pentru care a fost creata, s’a apucat sa distruga cu ea. Parintele dinamitei spumega dar era prea tarziu. Parintele teoriei relativitatii a blocat accesul la anumite descoperiri pentru cateva zeci de ani, tocmai pe principiul enuntat la inceput: omenirea inca nu este pregatita sa afle aceste lucruri, a spus el. Na surpriza, nici pentru teoria relativitatii nu era gata. Iar cum in firea lucrurilor avem regula: ceea ce este evoluat, frumos, rafinat este mai fragil decat ceea ce este neevoluat, brut… lumea cimpaliticului de rand s’a redus la animalic. O piatra de pe marginea drumului nu se va obosi nimeni sa o ridice si sa o sfarme, in timp ce o floare va fi usor smulsa, spunea cineva. Inarmat cu teoria relativitatii prost aplicata ciumpaliticul majoritar a initiat o campanie de reducere la mineral a vietii umane. Morala, principiile, etica, Ideile au fost smulse in virtutea relativitatii lor, pastrandu’se partea solida, neevoluata din om, partea animalica: instinctele primare. Da, curios, instinctele nu mai sunt relative. Societatea de azi se indreapta cu pasi rapizi catre visul lui freud: omul fara conditionari culturale, omul care asculta doar de o parte a creierului, aia cea mai veche a sa, cea primara… la naiba, am uitat cum se numeste. Oricum conducatorii societatii de azi sunt deja acolo, in acea lume. S’a uitat societatea socratica. La naiba, la ce bun o asemenea dezvoltare a omului?

Chestie reala. La o scoala de vara, unde se duc parte din tinerii aia putini pentru care viata nu se reduce la manea si haine stralucitoare, o imbecila (nu ma pot abtine, scuze) inventeaza ceva pentru a arunca in haos moral mintile lor inca maleabile. Pentru asta spune o poveste in mai multi pasi. Pasul unu: o ea il place pe el. El nu poate ajunge la ea. Ea ca sa ajunga la el trebuie sa se culce cu altul. O face. El nu e capabil sa aprecieze (ha!) sacrificiul ei si nu o mai accepta. Ea trista, se marita cu al treilea. Acum imbecila ii intreaba pe pusti (medie 22 de ani) ce parere au despre personaje. Pasul doi al povestii: le da informatii suplimentare despre personaje. Ea are 80 de ani, el (cel iubit) este in carucior cu rotile… si alte cateva date care o ajuta sa ii zapaceasca si sa le dea senzatia ca… na, vezi?... i’ai judecat gresit! Totul este relativ! Si uite’asa prin efecte retorice de doi bani, intr’un sistem care se duce de’a berbealeacul mai ceva decat manelistu’ pe schiuri, o tuta este in pozitia care ii ofera capacitatea de a vesteji urmele de morala in tinerii aia putini care incearca sa deschida ochii.

Freud visa la o asemenea lume dar nu credea ca va fi posibil. Socrate imagina alta lume si incerca sa ii dea sanse de existenta.
Oamenii lasati liberi, fara indrumatori spirituali, redevin plebe.
Sau altfel: oamenii lasati liberi, fara modele evoluate, devin manelisti! Omul de rand trebuie sa aiba etaloane superioare la care sa se raporteze, altfel maneaua il mananca!

ps. na ca nici articolul asta nu a iesit funy, iar pun chestii serioase, la naiba, iar raman fara cititori, ce dezastru!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.