din filme (Lie to me)

La naiba, astia au facut muvi despre mini (mini adica io ilustrul, nu mini adica fuste)!
Preambul: tipu’ din film ie mare doctor psiholog care ceteste oamenii. Si acum are o mica discutie lamuritoare cu fosta nevasta. Care evident fusese deranjata in timpul mariajului de capacitatile lecturante ale lu’ barbat’su.

Iar daca nu stiati, fie din simpla intelegere a naturii umane, fie din experienta, discutiile lamuritoare sunt alea in spatele carora cei doi vor ajunge din nou sa si’o traga. Daca nu ma credeti, eu o stiu si din intelegere si din experienta. Si daca tot nu ma credeti am un cuplu (cel putin) pe care il puteti suna.

Asemanari cu realitatea… eu mai urat, ea frumoasa, eu neglijent ea aranjata, eu ii vad reticentele, chiar si pe cele pe care ea nu si le conceptualizeaza… ceea ce ma face sa ma opresc. Ea cu un simt al intimitatii puternic... un simt al sinceritatii din partea mea exagerat, o sinceritate care alunga misterul... in conditiile in care cred ca in topul preferintelor femeilor se afla forta, misterul, distractia si atentia (evident nu'i un top pentru toate femeile dar...).

Deosebiri… mi’am ratacit pe undeva capacitatea de a discuta fierbinte in contradictoriu cu ea… aaaa… altceva… nu am patalama oficiala de cetitor de oameni, asa ca ea nu crede ce ii spun despre ea chiar daca dupa un an de psihanaliza afla de la ala (ala - adica psihanalistu' lu' peste) ca da, intr’adevar asa stau lucrurile… dar chiar si atunci nu vrea sa accepte ca si eu am avut dreptate, desi spunand acelasi lucru psihanalistul avea dreptate (!)… iar eu avusesem nevoie de 4-5 zile impreuna ca sa’i spun ceea ce psihanalistu’ i’a spus dupa un an… pana mea… istorii vechi, frustrari perene.

- Se mintea singura.
- Atat? Asta’i tot? Oamenii se schimba si trebuie sa mearga mai departe?
- Vrei sa spui ca eu sunt cea care s-a schimbat?
- M-ai parasit. Ai plecat.
- Da, am plecat din cauza ta.
- Oh, e vina mea atunci?
- Nu, spun ca ar trebui sa te te uiti mai atent la ce s-a intamplat in trecut inainte sa ma acuzi pe mine.
- Hei, vedeam ce se intampla! Vedeam ce se intampla! Vezi, am vazut indoiala. Am vazut’o cand cand stateai la altar!
- Toata lumea are indoieli, Cal! Toata lumea! La altar, cu prietenii, la maternitate, privind la cel mai frumos lucru care li s-a intamplat, dar nu inseamna ca e singurul lucru pe care-l simt. Dar tu, tu… ai vazut fiecare indoiala, fiecare frica. La sfarsit, numai asta puteai vedea. Nu puteai renunta la nimic.
- Scuze pentru sinceritate.
- Da... eu stiu. Eu stiu. Dar iti pot spune, dragule, ca exista prea multa sinceritate intr-o casatorie.
- Deci, ce vrei? Preferi sa fii cu cineva care nu te cunoaste?
- Poate cineva care nu are nevoie sa stie totul despre mine? Cineva pe care pot surprinde la ziua de nastere. Cineva care nu trebuie sa evidentieze de fiecare data cand sunt putin atrasa de alt barbat.
- Cineva cu capul terci?
- Cineva care nu-mi studiaza sprancenele cand sunt in tanga.

ps. inca o deosebire. eu nu studiam sprancenele... mai ales cand era vorba de tanga...