Placeri nevinovate de week-end

Vineri. Incepe week-end’ul. Se termina concediul. Dau o tura pe la una din firmulitele pe care le pastoresc pe parte de IT, curat un cooler care se credea turboreactor. Il fac gigea-mai-mai, il pun la loc. Computeru’ nu mai porneste deloc! Dar cooleru’ meu se invarte atat de silentios… mai fac cateva incercari si decid: s’a futat placa de baza! Mama lor de extraterestrii! Acum o sa am de lucru in week-end sa mut date, mailuri, sa… pui fripti!

Ajung acasa. Una-alta… zic hai sa’mi deschid computeru’ propriu si personal ca sa mai vad inca o data unde e intalnirea cu ciclo-bla-bla. Ca memoria ne’a lasat cam in ceata. Computeru’ propriu si personal… boot’eaza greu… iar cand sa incarce windowsul zice “Salut, pana aici ai platit, io o iau de la capat!”. Ii zic: “Ma tu esti cu capu’? Ai baut rece? Ia cu apa si revino'ti!”. El este intr’o dispozitie de zile mari, ferm pe pozitii. Pe cinci sferturi blocat de uluiala mi’aduc aminte de o comanda care ma scotea pe vremuri din mari belele, pe cand depanam computadoare ca activitate de baza. Nevenindu’mi a crede ochilor la auz bag cd de windows, boot’ez, dau sa intru la locul cu verdeata (win recovery DOS) pentru a’mi lansa actiunea miraculoasa de “Hai depanate’as!”. Aaaa…wrong password. "Ma tu vorbesti serios?" Da. Vorbea serios. Sau nu… nu stiu, dar iar se tinea ferm pe pozitii. Zic ok, n’am timp de prostii vineri seara, ies. Hotarat lucru, o perioada nu trebuie sa ating chestii care functioneaza pe baza de curent. Iar am o influenta devastatoare asupra lor.

Ma intorc de la ciclo-bla-bla. E patru si jumatate dimineata. Matza vecinei e moarta intinsa pe strada fix in fata casei. Incerc sa nu’mi fac nici griji nici procese de constiinta pentru zoro. Fiindca dupa ce a inceput de doua saptamani sa imi fac prin casa insistent la un metru de ligheanul destinat acestui scop nobil… a primit interdictie, sta mai mult p’afara.
Apare zoro. Il intreb daca el si’a capacit admiratorul… (zoro e fata, pisicu’ vecinei umbla dupa coada ei hipnotizat si neconsolat). Ma intreb daca il (o) voi lasa sa urce. Momentan insa nu pot urca nici eu! Nu mai am cheia de jos! Am unsprezece chei pe cateva inele… niciuna nu descuie usa de jos… ma duc si caut in masina (ca am cheia de la masina!)… nimic util. Pe deasupra am nevoie de o toaleta in mod crunt. Am baut o bere si inca o ceva la distractia cu bicicletele. E patru si jumatate dimineata. Ma gandesc ca doua-trei ore de somn in masina sunt o alternativa...

Da, viata e frumoasa.

Sambata. Ma trezesc obosit aproape de pranz. Firesc totusi. Ma uit nemultumit la al meu computador. Iau un hiren’s boot cd, cracuiesc parola de administrator, bag cd de windows, dau comanda miraculoasa… ura, l’am reparat! Hai ca incepem sa respiram! (in paranteza fie spus, mi se pare demential sa fiu nevoit sa'mi sparg parolele de pe propriul computer!)

Vezi sa nu! A fost doar o mica diversiune, pentru adormirea vigilentei dusmanului. Incep sa caut cheia de jos. Totusi vom avea nevoie de ea, nu? Prin geanta de umar, prin geanta de laptop, prin borseta primita cadou, prin toate rafturile… strang tot ce seamana a cheie si ma duc jos sa verific. Negativ. Mai cautam inca o data si in masina. Descoperim niste alune care de plictiseala au produs o multime de ulei. Atat. S’a rezolvat, nu se poate. Urmatoarea.

Iau rack’ul extern ca sa mut datele clientilor. Rack’ul este. Alimentarea lui NU! Fara asta nici nu am cum sa rezolv treaba! Ma uit in gol. De cand l’am cumparat, acest obiect a stat numai in acest loc. De ce alimentarea lui nu a facut la fel? A? DE CE!?!

Fac un calcul. Prea multe dude si prea mari pentru mai putin de 24 de ore!
Pe deasupra mi’e si foame. Ies sa mananc… restul… om vedea la autopsie.

… dar daca’i prind pe aia vinovati de toate astea, sa vezi ce le sucesc gatu’!...