Din cinismul vietii

Nu mai functiona... o functionalitate colaterala a unui soft. Treaba de care ma ocupasem insumi eu cu ceva timp in urma sa o implementez facand’o... functionala.
De ieri mi’a zis un colegu’ ca nu mai mere automatizarea aia bengoasa a mea. Am avut treaba... asa ca am uitat. Mi’am amintit acu’ cateva minute.

Si dai, si lupta. Au schimbat astia adresele serverelor, si culmea, eu le stiam dupa ip’uri nu dupa nume... chinuiala mare sa aflu unde imi rulau mie cateva jucarii. Ca nu'mi notez chestiile astea marunte tocmai ca sa imi fortez memoria sa ma ajute.

In fine, am gasit si acu’ in caru’ cu fan, adica serveru’ in cauza... ma apuc sa verificari... acolo unde se mai intepenea uneori din motive de schimbari de versiune soft, din motive de modificari acces la resurse, intru si pe serverul de mail, ca se intampla ca mesajele mail sa buluceasca softuletul naravas... nimic. Totul ok. Ma uit in niste loguri (jurnale) ale astuia (ale softului).. totul ok, mai putin faptul ca se oprise... asa... ca de la sine la o anumita ora intr’o anumita zi.

Zic bun. Hai sa’i dau eu la manivela sa vad pe viu reactii. Dar cat mai de sus din lantul de comanda. Si ma duc la locul de unde la 5 minute se cerea automat respectiva actiune.... Ce vad ochilor la auz? Un colegu’ (altu’) scosese userul pe care il creasem special pt acest soft (asa cum e frumos si elegant) si pusase ca toata taraboaia sa ruleze sub userul lui. Care... acu’ iesise la pensie putin. Fie ca schimbare obligatorie de parola, fie alte motive. Nu mai e treaba mea. Am descoperit cine a bagat mana de mi’a stricat jucaria, sa rezolve el!

Acu’... unde e ironia. Colegu’ care a stricat jucaria e tocmai ala caruia ii luam apararea acu' o ora ca sa nu munceasca aiurea ca un hamal. Na poftim! Pai sa nu’i lasi sa moara unii cu altii de gat plangand cu ochii tinta la drobu’ de sare?