coincidente

joi nu stiam cum sa ma impart pentru week'end. pe de o parte niste cunoscuti mergeau pe munte cu cortul, in grup de vreo douazeci. pe de alta parte in 2 mai se aflau cativa cunoscuti, iar in plus o pustoaica... avea nevoie de un drum spre 2 mai... acolo banuiesc fiind restul grupului ei... cu pusti si... pustoaice. ii cunoscusem cu cativa ani in urma, tot in 2 mai... ah ce vara!

vineri... bagajele in masina, dau un telefon catre munte. mi'era lene sa ma opresc pentru haleala. si vroiam sa stiu daca gasessc acolo potol. poc... abonatul gsm bla-bla. zic, ok... asta inseamna ca nu au semnal in locul in care au campat... asta inseamna ca nu am cum sa'i gasesc... ok, deci plec la mare atunci! o sun pe pustoaica, poc... acest numar nu este alocat. uat!? intru pe mess, ea online. ii zic de telefon... pauza. buzz... pauza. nimic. ma mai invart vreo 10 minute, cantaresc, plec la munte! daca ii gasesc, bine. daca nu, am destui bani sa fac ce m'o taia capul.

cabana voina, voi povesti mai incolo. in apropiere am gasit un loc izolat, stateam singur. la masa ma duceam la cabana. o jumatate de ora de mers pe jos. sambata imi notam: de cate ori intru intre oameni am o senzatie de asteptare... astept sa se intample ceva. ma uit la fiece om cu atentie, nu'mi gasesc linistea. cand ajung singur, in natura, ma calmez, ma echilibrez. interior, reusesc sa ajung la senzatia pe care o caut: ca totul este asa cum trebuie sa fie. apoi, tot sambata mai notam ca moartea este doar unul din evenimentele care il tulbura pe om, din categoria disparitiilor. cam toate lucrurile care dispar din viata unui om au menirea de a'l barbota putin, de a'l framanta. inocenta copilariei, visele, Ea, entuziasmul tineretii...

vroiam sa stau pana luni. ca aveam zi luata de concediu. insa duminica a plouat. cand a inceput ploaia mi'am dat seama ca trebuie sa scot masina din padure urgent. altfel... ma trezesc blocat si zile intregi pot sa astept sa redevina practicabil drumeagul oricum periculos de mocirlos pe alocuri datorita unor sipote.

la cabana, la voina, am privit ploaia. in iezer-papusa ploua cu simt de raspundere. e a doua ploaie pe care o prind acolo. impresionanta.
si al doilea telefon este pe cale de a ramane fara baterie. asa ca o sun pe mama si o anunt ca voi ramane fara baterie, sa nu se sperie daca ma cauta si nu ma gaseste. si... o intreb daca totul este in regula. partea interesanta este ca nu fac niciodata asta. viata mea este atat de separata de familie incat nu avem actiuni de acest gen.

dupa cateva ore... simt ca nu mai am de ce sta. am facut ceea ce aveam de facut aici. mi'am regasit echilibrul, mi'am regasit legatura cu natura. gata! mai mananc odata si plec spre bucuresti. inainte de a manca, uimitor, chiar ma intalnesc si cu cei cu care trebuia sa stau.

la jumatatea drumului ma suna mama plangand cum n'am mai auzit'o vreodata. si ma roaga sa vin la ea, ca bunica este pe moarte si nu vrea sa fie singura. eram cu 130-140 pe autostrata, dinspre pitesti, pe ploaie. noroc ca aveam in fata cunoscutii dupa care venisem. si chiar si asa am avut de furca in a nu calca acceleratia pana la capat. cateva minute pe jumatate ametit, am tot calculat traiectorii de slalom printre cele doua benzi, spunandu'mi uite, pe acolo, hai, merge...

am ajuns la mama. dupa un sfert de ora bunica a murit.

coincidentele: desi joi aveam mai multe optiuni decat posibilitati, vineri nu mai aveam unde pleca. sambata pur si simplu asteptam sa se intample ceva. duminica am sunat acasa desi nu fac asta niciodata. si tot duminica m'am intors mai devreme decat imi programasem. la timp pentru a lua pulsul unui corp rigid, pentru a ii da de inteles mamei ca moartea la batranete nu este o tragedie.

nu vor fi acceptate comentarii.