Adaos la teoria conspiratiunei

Se facea ca era toamna. Cri-cri,/ toamna gri,/ nu credeam ca se mai termina.

Se facea ca experimentul comunismul din centrul si estul europei fusase inchis.

Concluziile erau mulţămitoare. Si au fost coroborate cu cele din celalalt experiment, democratia capitalista. Ceea ce nu a fost greu, deoarece in ambele era pe fundal aceeasi idee: prostimea devine clasa dominanta, fie prin metoda blanda – democratia, fie prin metoda neblanda – tancul rusesc.

Experimentul democratia capitalista a avut atuuri evidente in fata experimentului comunismul. Deoarece in primul caz prostimea era ascultatoare in fata mass-media, pe cand in al doilea caz s’a dezvoltat o incredibila rezistenta prin cultura.

Liderii de opinie sunt cei care misca realmente masele. In democratia capitalista liderii de opinie reali nu mai existau. Fusesera creati doar in varianta de carton, varianta de pe sticla, in comunism insa s’a vazut forta (recte utlilitatea) liderului de opinie in carne si oase.

Asa ca se ia un om mass-media, un jurnalist, si cu o vaga spoiala de legitimare culturala, care lanseaza o noua teorie de mare rasunet: Inteligenta emotionala este mult mai eficienta in posturile de conducere decat inteligenta intelectuala, experienta si pregatirea la un loc. Ascunsa sub descoperirea inteligentei emotionale, drajeurizata corespunzator, se creaza astfel legitimarea urcarii in posturi de manageri a prostimii, a incultilor. Sub pretextul ca un bun manager este liderul care stie sa dezvolte relatii empatice cu cei din jur se arunca la gunoi capacitatea intelectuala, folosindu’se exemple care arata succesul (nemarginit si multilateral dezvoltat) unor asemenea cazuri.

Explicitarea modulului. Cei multi au acum lideri pe care ii acepta, lideri care sunt in rezonanta cu ei, spiritul de turma nu este afectat de nimic... iar liderii respectivi sunt suficient de limitati incat sa nu inteleaga directia in care la randul lor sunt condusi prin cateva mecanisme simple.

Se postuleaza (cu cateva statistici la baza) ca eficienta inteligentei intelectuale creste spre baza piramidei... spre pozitiile cele mai de jos in timp ce eficienta inteligentei emotionale creste spre varful piramidei... spre pozitiile conducatoare.

Astfel inteligentii sunt redusi la tacere, cei care sunt capabili de a intelege sunt aruncati la saiba, in timp ce piramida este dominata de orbi usor de dus de nas de catre cei din umbra.

A fost odata ca niciodata... ca daca n’ar fi fost nici nu s’ar fi povestit... si’au trait fericiti...