romantische spiele

ieri am aflat ceva de'a dreptul hilar.
dupa opt ani de zile o fata imi spune ca motivul pentru care a insistat sa imi atraga atentia atunci cand ne'am cunoscut a fost tocmai faptul ca ma incapatanam sa nu i'o acord, decat la un nivel mediocru, de cunostinta amicala. ori ea era obisnuita ca baietii sa inceapa sa "zumzaie" in preajma ei. reusea sa'i determine rapid sa faca asta. mi'a spus aseara inciudat-amuzata ca eu nu, eu... le aveam pe ale mele in cap si nu ieseam din ele. da, atunci vorbeam mult despre increngaturile dintre filosofie, spiritualitate si psihologie - oricui avea chef sa asculte. partea amuzanta e ca de opt ani de zile eu credeam ca o mare parte a interesului ei (initial) pentru mine ar fi constituit'o orientarea mea 'telectuala... :))
................
sambata m'a sunat o tipa si mi'a zis ca e indragostita de'un pusti (ea cca 30, el cca 25)... si ca vrea sa'i arat / explic niste miscari pe care le vazuse intamplator intr'o reclama... ca se gandea ca el e genul "mai de cartier" si deci ar putea fi pretentios... si ca oricum asta ar fi atu'ul ei (sexul) avand in vedere ca e cam "baba" pentru el... deh' ce sa'i faci... te pui cu puritatea romantismului iubirii...?
...............
ps. dar un motiv destul de cert pentru care nu m'am apucat sa "zumzai" pe langa tipa in cauza a fost simplul fapt ca eram deja indragostit de altcineva. c'asa ie omu'. prefera ceea ce nu poate avea. doar pentru acest motiv.