chitara, nesimtire si libertate

A doua zi cu chitara a fost chiar chinuitoare.

A treia zi a inceput sa se mai miste treaba.

A patra zi mi’am dat seama de ce totusi vocea nu intra de nici o culoare. Chitara veche o acordam mai jos si pentru vocea mea… asta noua acum daca poate fi acordata normal… normal a ramas.

Si acum ii inteleg pe cei care se minunau cat de bine suna chitara mea veche. Cea noua nu este una scumpa, dar nici din cele ieftine, prin forumuri este cotata bine… dar parca abia se ridica uneori la limpezimea celeilalte. Cea veche fiind un orfeus, luata second hand de la un nenea cu magazin de reconditionari din spatele hotelului dorobanti. Acum 15 ani, de manuta dus de un fost amic, intre timp mare vedeta. Cea noua un stagg nou-nout de la magazinul muzica…de pe victoriei.

--------------

Nesimtirea persista… si la electrica, enel sau cum pana broastei se mai boteaza. Orarul lor este… inexistent. Ca om al muncii m’am dus relaxat sambata sa platesc. Canci. Am cautat doo minute pe usile alea orarul, ca sa stiu daca am venit prea tarziu… Nu, tata! Orar nu iegzista, ie deschis cand vrea muschiul lor. Exista totusi niste ore anuntate – pentru lucrul cu publicul, dar chiar nu cred ca se refera la mine, pen’ca eu nu obisnuiesc sa fac parte din public. Orele alea sunt cam vreo trei-patru pe zi, undeva in jurul pranzului. Asta dincolo de faptul ca poti trece de mii de ori prin fata oficiului, cautandu’l, fara sa ai habar ca uite’l e aici, imi pare rau ca n’am facut o poza.

Botomlain (bottom line): electrica are orarul de asa natura incat oamenii cu program normal de lucru sa nu’si poata plati facturile (ca postasul la fel vine), sau altfel spus iti trebuie o zi pe luna liber ca sa iti platesti darile catre nesimtitii astia de la stat… deci din 22 de zile anuale iaca raman doar 10 pentru concediu… lua’mi’as luneta! …sau laser… ceva…

nota: chiar ma abtin la plati pe net… lucrez in IT doar…

---------------

din cand in cand intru intr’o chestie monotona, enervanta… atunci trebuie sa’mi aduc aminte ca sunt liber, trebuie sa’mi repet ore sau zile in sir: sunt liber, sunt liber, sunt liber…

asta ma ajuta sa’mi schimb perspectiva / perspectivele si sa iau din nou decizii care sa rupa monotonia, sa aduca un suflu de nou… si incep din nou sa simt ca traiesc.

sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber, sunt liber…

------------

iar blogspot nu'mi afiseaza fontul palatino, mama lor de zgubilitici!