de cateva saptamani eram convins ca am 34 de ani. si chiar ma gandeam ca la anul schimb prefixul - 35 fiind pentru mine un hotar care imi produce ceva senzatii.
insa de cateva zile am tot facut calcule... la 33 ieseam. iar azi cautand in uneltele blogului sa le transmit pb de afisare a fonturilor... mi se confirma. am 33.
reconfortant!
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mie imi place sa ma simt ca la 17 ani....desi am 24 dupa calculele mele....Chiar nu va inteleg pe voi cei care va simtiti mai batrani decat sunteti...:) Poate anii sunt o dovada de maturitate?Sau...poate anii mai multi dau o siguranta sociala? hm.....complicat. Eu vreau sa traiesc o mie de ani si se pare ca o sa mor devreme..altii vor sa moara devreme si se pare ca vor trai o mie de ani...nu pot pricepe ecuatia asta
RăspundețiȘtergere...cu simtitul e alta poveste. de regula sunt un matusalem de tzintzi anisori. poate d'asta am si inceput sa ma incurc cu cifrele astea mari... :D
RăspundețiȘtergereBatrinelule.
RăspundețiȘtergereSi la mine se intampla ceva aproximativ similar. In sensul ca buletinul, certificatul de nastere, rudele etc. suston ca am 35 de ani. Dar .... stiu ei mai bine ca mine!??! Am 26.
RăspundețiȘtergereDIXIT !