Obiecte

Ma uit la mine. M’am schimbat mult. Am inceput sa cumpar obiecte pentru ca sa ma simt bine. Obiecte pe care nici nu cred ca le voi folosi prea mult. Am si o suma standard pe care o dau pentru toane. Mi’am luat role, am iesit o saptamana si mi’am dat seama ca nu ma atrag. Cinci milioane pentru o toana. De cateva zile frec gugalu’ ca sa gasesc o chitara noua. De acord, cea veche a ajuns impracticabila dupa ultimile doua iesiri la mare, insa stiu ca si atunci cand era ok ajungea sa se puna praful pe ea. Stiu sa cant numai cantece triste si hotarasem cu ani buni in urma sa nu mai… triste. Tot cinci milioane am de gand sa dau si pe chitara. O racheta noua de tenis se impune. Nu stiu de ce. In afara de a ma simti bine ca am una mai buna. Ultima data cand am iesit la tenis a fost acum doi ani, cred. Chiar daca la fiecare 4-5 saptamani vorbesc cu cineva sa iesim… tot vreo cinci si pe racheta vreau sa dau.

Altadata nu aveam nevoie de nimic. Nu aveam nevoie sa cumpar lucruri, sa’mi ascund insatisfactiile ajutandu’ma de obiecte. Ma luam singur de guler si ma puneam in doua picioare. Acum m’am ramolit, m’am molesit, m’am tocit. Am inceput sa am apucaturi de om de tip nou. Cumpar lucruri. Nu’l mai ascult pe castaneda, nu mai folosesc ce’am invatat in aproape zece ani de cautari prin psihologie, filosofie, spiritualitate, alchimie. Cumpar lucruri.

Probabil danonino ar zice ca lucrurile te ajuta sa fugi de tine insuti. Probabil n’as contrazice’o. Probabil nu i’as spune cata dreptate are povestindu’i vre’un curs de demult si naiba-site-ce referiri din nu-stiu-ce carti mi’as aminti pe parcurs... Probabil as mai cumpara ceva.