Este bine sa vezi?

Una dintre dilemele care ma bantuiau intre 25 si 30 de ani era legata de potentialul viitor copil ce il voi potential avea. M’am simtit un pic mai linistit cand am vazut ca si o prietena avea aceeasi dilema. Si am gasit un confort: daca toate oile dimprejur au copii care unii chiar devin oameni ok... de ce n’am reusi noi?

Dilema este legata de vedere. Ii deschizi ochii copilului despre lumea din jur sau nu?

Il lasi sa creada ca mcdonalds si teveu’ sunt daca nu bazele societatii, cel putin punctele cardinale? Il lasi sa creada ca oile sunt oameni doar fiindca arata ca unii?

Dar m’am calmat la un moment dat. Am fost convins ca la momentul potrivit voi simti ce si cat si cum sa spun. Apoi m’am calmat de tot. Cand am fost convins ca este prea tarziu pentru mine sa mai gasesc resurse (si chiar timp – in fapt tot o resursa) pentru o familie asa cum o doream.

Zilele trecute am descoperit surprins ca iar aveam pe sinpsa Aleea 3 Figura 45 aceeasi dilema. Parea mai mult ca o dilema externa decat una interna, dar iata, elvis is not dead, iar ceausescu traieste si el!

Iti lasi copilul sa creada ca oile sunt oameni doar fiindca arata ca unii?

In ultimele vreo doua zile am adus problema la un nivel ceva mai personal. E bine sa vad? (...tot ce vad...). Var’miu’ preferat (si nu este ultimul, singurul, pentru ca i’as fi impuscat pe restul) mi’a spus azi (sau ieri, nu mai stiu) ca gandesc prea mult. La naiba. Parca as juca whist, as fi la o carte si as juca cu cartea pe frunte. Toata lumea s’ar uita la mine si ar citi aceasi propozitie. Noua de trefla. Gandesti prea mult.

De multe ori am avut discutii lungi sterile si puerile incercand sa conving diverse persoane (de regula prietene) ca nu sunt o masina care gandeste. Eu nu analizez tot pana in panzele albe, chiar daca asa pare... Eu vad. Apoi incerc sa conceptualizez ceea ce vad. Si asa ajung sa aflu ca de fapt acel vad care a durat o clipa incorporeaza demonstratii plictisitoare. Ca acele exercitii de mate din scoala generala unde stiai direct rezultatul... dar ca sa il afli matematic umpleai o tabla cu scris marunt.

E bine sa vezi?

E bine sa vezi ca o colega reactioneaza mult prea crunt cand vine vorba in gluma de normalitatea masturbarii la barbatii casatoriti? Si te intrebi apoi daca incearca sa ramana gravida si nu reuseste si un astfel de subiect ii spune ca exista atata munitie irosita... si ia foc? bine asta e doar o ipoteza... dar in zona asta exista un puct cu buba. E bine sa vezi ca tipa pe care ti’o prezinta prietenii ingrijorati de singuratatea voastra saliveaza dupa alt tip de la masa (aproape) insurat? Un tip plat, fara nimic care sa suscite... in afara unui chip cu o senzualitate usor peste medie. Si ca alta tipa te considera super ok, dar este maritata?! Vezi asta in ochii lor, in mimica, in gesturi, in limbaj corporal. Si mai vezi o hotarare a tipei singure sa nu te cunoasca, sa evite sa te cunoasca, stand la aceeasi masa cu inca 6 persoane imprejur. Si iti dai seama ca divortata fiind, probabil a incetat sa mai creada in ideea de cuplu... si se fereste pur si simplu... asa ca alearga dupa placeri scurte si fara viitor, desi nu este genul, nu are scutul de protectie necesar pentru asa-ceva... sau poate il are dar nu il vad eu...

Intr’o carticica a lui eliade exista un personaj incapatanat sa puna intr’o carte adevarurile pe care societatea le stie, le constientizeaza, insa le trece sub tacere, considerandu’le rusinoase, de parca nerostirea lor le face mai putin reale, mai putin rusinoase.

Cumva similar asa ma apuca uneori cheful sa zic cu voce tare tot ce vad... si uneori chiar o fac. Ca nu mai pot. Vad atata ascundere dupa degete, atata negare uneori fata de ceilalti, de multe ori fata si de ei insisi... Asa ca din cand in cand ma afisez ca un tip crud. Neslefuit. Care spune lucruri despre care nu se vorbeste. Si ma calca pe bataturi (n’am, dar promit sa cumpar cateva). Daca nu vorbim de spre ceea ce ne doare, la ce bun sa mai macanim atata? Daca refuzam sa vedem adevaruri, mai este utila vederea?

Cand vezi persoana din fata ta ca din start nu are chef, pai atunci la ce bun sa mai incerci?

Si iti aduci aminte de cate ori el a obtinut sa ajunga langa ea doar pentru ca a fost insistent. Pentru nicio alta calitate. De cate ori o ea, dupa suficienta insistenta a transformat’o in “e sigur pe el” sau altele similare (mi’e somn rau acum). Si de cate ori ai auzit cate o ea plangand “m’am saturat de insistentele lui si am zis da iar acum ma dau cu capul de pereti”.

Si vroiam sa ajung in alta directie, am si uitat unde. Mi’e somn. Crunt.