..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 29 iulie 2009

Presiunea sociala

Oile exista.
Nu le poti trata, nu le poti eradica.

Legea firii, natura umana sau ce’o fi... determina existenta behaitoarelor in proportie dominanta.
Ei bine, aceste behaitoare sunt conduse prin tot felul de mecanisme... ca de par example presiunea sociala.

In vremurile care pentru mine sunt reper de normalitate (desi erau niste vremuri monstruoase), adica in copilarie, presiunea sociala avea un sens si o directie evidenta: demnitatea umana. Probabil asta nu se intampla peste tot, probabil se intampla doar in piata romana, undeva prin mijlocul bucurestiului, dar daca ar fi asa, tare rau mi’ar parea.

Zic de posibilitatea asta deoarece vad indivizi cam de varsta mea care se pare ca nu au trait intr’un climat similar. Dar cel putin in bucuresti stiu ca in orice directie mergeam cu trolebuzul atitudinea oamenilor, atmosfera, erau similare. Si uite’asa imi dau seama ca de fapt indivizii astia care nu par sa fi crescut in acelasi climat de fapt chiar nu au facut’o: sunt veniti in adolescenta in bucuresti (acum am tei exemple hidoase pe retina, toate se pliaza pe acest tipar).

Dar despre altceva vreau sa ma descarc.

Mai nou presiunea sociala si’a schimbat orientarea. Complet. Acum presiunea sociala vizeaza tolerarea nesimtirii. Vizeaza reducerea la tacere a celor ce se ridica impotriva nedreptatii, impotriva nesimtirii... Exemplu. Iata’l pe colegul meu (proaspat venit din moldova by the way, onesti, cred), pe care mi s’a pus pata de cateva saptamani cand l’am vazut cat de mandru ne explica noua cum a gasit el modalitatea de a fura din automatele cu mancare. Ce a facut in momentul povestirii presiunea sociala? Cu exceptia mea, toti colegii au ras. Si nu dispretuitor. Dupa o jumatate de minut in care am urmarit reactia fiecarui coleg in parte, printre ei fiind cel putin doi care pretind ca duc o viata condusa de principii morale, am dat drumul la sonor si l’am facut cu ou si cu otet pe respectivul. Ce a facut presiunea sociala? A tacut. In fata celui care fura si era mandru de asta reactiona aprobator razand. In fata celui care punea la zid fapta tacea dezaprobator.

Azi acelasi nemernic a facut un colet mult prea mare si greu. Un coleg i’a atras atentia si i’a spus ca de regula noi facem mai multe colete mai usor manevrabile. “eh, merge si asa!” a raspuns moldoveanul nostru. “pai da, dar nu te gandesti si la ceilalti, care le vor cara?” ii raspunde tipul din valenii de munte... (vedeti cat de plin e bucurestiul de bucuresteni?). Si vine bomba moldoveanului: “Pai ce imi pasa mie de ceilalti?” vorbind pufnit, degajand fizic nesimtire si autovalorizare. Firesc, iar l’am luat la pula. Scurt, fara tiganie, in doua propozitii. Ce a facut presiunea sociala (adica majoritatea colegilor)? A continuat sa se poarte cu el firesc, ca si cand nu ar fi gresit cu nimic, oferindu’i in continuare semnale de acceptare sociala.

Adica azi ai voie sa fi nesimtit, si sa spui raspicat in gura mare acest lucru. Ai voie! Insa nu ai voie sa’l iei pe un nesimtit de urechi, sa’i spui ca este un idiot, un imbecil, un cretin care nu merita nici sa murdareasca aerul celor din jurul sau. Nu ai voie. Nu este corect din puctul de vedere al multinationalei la care lucrezi. In mod sigur daca i’as spune aceste lucruri pe care le merita, as primi mustrari din partea organizatiei.

Alt exemplu. Mai larg.

Mai cu ceva zile in urma o fata, pe un blog, a pus un articol in care sustinea ca neamul romanesc este unul de toata jena. Chestia asta se pliaza pe alt curent de behaitoare, care cere in mod expres ca atunci cand capeti un dram de expunere publica sa afirmi ca esti o persoana fara orgolii inutile, care isi neaga demnitatea de apartenenta la o comunitate cu diverse valori. Ce a facut presiunea publica? A imbratisat’o cu drag, a elogiat’o... Am intrat in contra curentului (asa cum imi si place de altfel). Si am dat cateva argumente conform carora afirmatiile urate despre neamul acesta isi mai pierdeau din forta.

Eh, atunci a cotit’o si a spus ca prea vechi argumentele (se refereau la traci, la daci...). si a cerut ceva din ultima suta de ani. Atunci a aparut domnul Razvan Butaru care a navalit cu puzderie de argumente din ultima suta de ani, naucitoare dar splendide.

Eh, atunci fata noastra a cotit’o din nou spunand pai cum, doar acum recent in ultima suta de ani? Domnul Razvan i’a facut pe plac. S’a dus catinel in urma cu sute. Si din nou argumente splendide. Pline de bun-simt si splendide.

Azi fata noastra pune un al doilea articol in care din nou a cotit’o. Acum afirma ca de fapt chiar daca argumentele de care intrebase prima data exista... nu o incalzesc cu nimic. Neamul asta este de trei lei si gata!

Ce a facut presiunea publica? De cate ori apareau afirmatii denigratoare... behaitoarele raspundeau cu “URA!”. De cate ori apareau argumente care duceau la deschiderea ochilor, la recapatarea demnitatii proprii... taceau cu capul in pamant, in pozitia ghicelului.

Chiar ajung sa ma intreb daca foloseste cuiva existenta acestor curente de autoanihilare a demnitatii umane din noi. Ca oricum, evident, cei ce le propaga sunt niste oi care merg cu turma.

De ce presiunea publica nu mai cere demnitate ca acum 25 de ani, ci contrariul?

Si cel mai ridicol aspect. Una din motivatiile pe care se bazeaza curentul de autodenigrare este dorinta de politically correctness “sa nu fim nationalisti!”. De parca asta ar fi boala rusinoasa si scarboasa, care ar denota o inapoiere mentala si sociala abisala. Ei, oile cu acest tip de gandire nu aud insa mesajele ultranationaliste ale marilor puteri. Aud insa micile noastre pretentii de demnitate a neamului din care facem parte si le pun la zid!

Si din aceesi categorie sunt oile care initiaza actiuni imorale sub platosa “asa sunt regulile, eu sunt doar un angajat model”. Cand inainte de ’89 s’au ascuns dupa aceleasi degete altii, lumea a sarit ca arsa. Dar cand umflata cu probleme de sexualitate in cuplu de la personal, din multinationala, face acelasi lucru... treburile sunt ok. Turma merge inainte impinsa de cozile de topor.

15 comentarii:

  1. dragilor, voi jur ca n-aveti probleme destule ziua de aveti vreme sa va certati pe tampenii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Povestea cu nationalismul merita o analiza mai pe larg. Pe mine ma amuza (well, nu stiu daca e cel mai potrivit cuvant) faptul ca toti il condamna la nivel micro, cum zici tu, iar la nivel macro geme lumea de nationalisti. Doar in Europa daca arunci o privire... Bine, cum ziceam, problema e f complexa.

    Insa, nu stiu daca are importanta faptul ca acel coleg al tau e moldovean. Eu m-am convins ca nesimirea, la fel ca prostia, sunt universale, nu tin de granite, de limite samd.

    RăspundețiȘtergere
  3. Adina. firesc ca n'are treaba cu faptul ca este moldovean. precizarea asta era pentru cei care in ultimul timp imi fac capul varza cu calitatea deplorabila a bucurestenilor, ignorand faptul ca peste o treime (minim) din actiunile care se petrec in bucuresti... nu apartin acestora.
    de fapt ar fi si culmea sa zic ceva de moldoveni la modul real. o strabunica a mea era din moldova, bucovineanca si de cate ori vorbesc despre acele locuri o fac cu admiratie... azi cautand pe harta locurile depre care vorbea dl. Razvan, am descoperit ca la cativa km distanta se afla si satul unde spune bunicul ca aveau mosii, de unde au fugit de rusi intr'o noapte doar cu o caruta urata ca sa nu atraga atentia. iar strabunica a povestit odata cum in timpul razboiului fugeau ba de rusi, ba de nemti, odata cu linia frontului.

    RăspundețiȘtergere
  4. si cealalta Adina. dushul... :D
    oh, avem suficiente probleme. de exemplu eu din cauza unei neostoite de la hr, sunt pe cale de a renunta la job, de a pierde eventual masina din care am achitat deja circa 5000 de euro...
    numai ca impletirea dintre reaua-vointa si inconstienta devine un numitor comun. pe care cand il descopar din nou si din nou... dau cu totul de'a azvarlita'!

    RăspundețiȘtergere
  5. si am spus o prostie: ca peste o treime din actiunile petrecute aici nu apartin bucurestenilor. in realitate este vorba de faptul ca maxim o treime din cei care locuiesc in bucuresti sunt de aici. in mintea mea sucita, un eventual cititor din onesti ar trebui sa fie revoltat la modul "cine este nesimtitul care s'a dus la bucuresti si ne face de ras?"... evident lumi paralele...

    RăspundețiȘtergere
  6. In privinta provincialilor veniti la Bucuresti cu tot cu obiceiurile proaste de unde au stat pana acum ai dreptate. Nici eu nu sufar specimenele alea, cu toate ca si eu sunt venetica. Dar eu sunt dovada ca generalizarile nu sunt bune. :))

    Pana acum, eu am fost ferita de "norocul" de a lucra intr-o multinationala si sper sa fie la fel si de acum inainte, nu cred ca as suporta diverse.

    RăspundețiȘtergere
  7. ba, neamuri proaste sunt peste tot. si la bucuresti si si in tara. asa ca nu va mai scarpinati in fund pe tema asta, ca vai provincialii etc. voi cum va comportati cand ajungeti in provincie? ca niste coarde idioate care vad acadeaua prima data...asa ca lasa si nu ma provocati..fin'ca pute...RAU. si vorba altora...nu va place societatea, s'teti liberi sa o schimbati sau sa va luati alta noua :)

    RăspundețiȘtergere
  8. voila si iata la dushu ca se ataca pe langa subiect. pacat. aveam pretentii. din nou, fara obiect. damn'it!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu sinceră părere de rău, nu ai înţeles nimic. Şi din păcate, chiar nu simt nevoia să mă explic, nu eşti deschis la aşa ceva. Păcat ... Dacă am fi vorbit de religie, aş fi spus că eşti bigot, aşa te consider exaltat. Oricum, scoaterea din blog roll a fost cel puţin puerilă, dacă nu chiar penibiă :) Încă o dată, păcat ...

    RăspundețiȘtergere
  10. dragul meu, eu m-am atacat la ceea ce spunea donsoara de deasupra...mi se rupe actually despre formele voastre de patriotism iubire de neam si alte kkturi d;astea.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ tu'n dushu meu. sa ma bata alizeu' daca inteleg de ce te'a atacat in halul asta. ea insasi a spus ca este venetica, deci provinciala, sosita in bucuresti si vede ca multi altii din aceeasi categorie cu ea nu au un comportament ok...

    RăspundețiȘtergere
  12. egal si in fine..fiecare intelege ce doreste.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ lia - am scris un raspuns care s'a dovedit prea lung pentru un comentariu - asa ca a devenit un nou articol. daca aveam un mail al tau cred ca ti'l trimiteam "private". (http://castleless.blogspot.com/2009/07/valorile-sau-nonvalorile-conducatorii.html)

    RăspundețiȘtergere
  14. Interesant ca acasa lumea se straduieste sa denigreze România, iar eu, o unguroaica care se înfioara la auzul imnului maghiar, ca mai multe nu prea cunosc despre cei carora le apartin prin nasterea într-o familie de maghiari, deci eu, o unguroaica casatorita cu un român ortodox, ma straduiesc sa explic strainilor ca românii sunt un neam umil, onest, muncitor, cu mult bun simt, care nu are pentru ca nu a râvnit la ce era al vecinilor. Si le vorbesc de Cosbuc, Eminescu, Enescu si de tot ce este sufletul românesc.
    am ajuns pe blogul tau citind leapsa lui Angela_Ribus prin ea ajungând la LiaLia, care ma înspaimânta prin limbajul violent, în neconcordanta cu maretele idealuri de darnicie, laudabile de altfel.
    Cu mare placere am regasit-o pe Adina pe blogul tau.
    Deci, nationalism, ce e aia, ca la noi ìn familii nu a existat niciodata !? poate pentru ca am trait în Ardeal si nu în Bucuresti, unde nasc ideile.
    Scuze ca m-am bagat ca musca în lapte, dupa ce am citit ce a scris si unul si altul. Eu sunt doar înca o slujnica printre straini.

    RăspundețiȘtergere
  15. giulia... nu pot sa cred. tu chiar te simti slujnica printre straini? mi se pare crunt...

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.