(old blog) revua mai veche

Entry for May 09, 2007

Oblomov. Piesa de teatru. Care timp de cateva ore m-a tinut in asteptarea ideii mari, a viziunii capatate, a viziunii de sfarsit. Ma refer la sfarsitul motivarii. Explicatia pentru care un ins altadata considerat promitator, cu o minte cultivata, renunta la frecventarea cercurilor alese ale societatii, pastrand doar contactele absolut necesare. Trebuia sa spuna la un moment dat ce anume i-a anulat motivatia de a se socializa. Intrezaream ici-colo existenta unei idei mari. A intelegerii inutilitatii societatii. Ma refer la semidoctismul de varf, la nonvaloarea incarnata in fiecare om "de vaza" (si asteptam exprimarea gretei produse de asta). Nu vreau sa inteleg succcesul nonvalorii. Nu este nevoie de prea multi neuroni activi pentru a vedea falsitatea "valorilor" care s-au ridicat la suprafata societatii. Si din nefericire nu ma refer la personaje politice – acolo e ceva axiomatic, ci la asa-zisele valori intelectuale! Fiindca succesul nonvalorii nu l-as putea intelege decat prin prisma idioteniei in masa a oamenilor. Asa ca prefer sa nu inteleg succesul nonvalorii. In starea refractara a lui Oblomov vroiam sa vad apararea, fereala de a intra in contact cu "personalitatile", cu morisca sociala care ridica la rang inalt orice plevusca. Fereala rezultata din scarba fata de sistemul putred. Asteptam cu anticipare delicioasa evenimentul care i-a dat acestuia (si ar da si spectatorilor) dovada de netrecut a goliciunii oamenilor cocotati in titluri si confirmari (de valoare) reciproce. Asteptam o varianta mai rafinata si mai puternica a ceea ce spune nietzsche in doar cateva cuvinte: "Singurãtatea pentru unii este refugiul bolnavului; dar pentru alţii este adãpost contra bolnavilor".

Am asteptat degeaba. Seara pierduta.

(mi-ar lua prea mult timp sa demonstrez ce am afirmat mai sus. Dar e la indemana oricui sa citeasca cursurile oricarei facultati ce combate pe teme de filosofie, psihologie, sociologie, imagologie si altele asemanatoare. Aici se presupune ca se afla intelectualitatea sub cea mai putrernica/valoroasa desfasurare a ei – profesori universitari prezentand cele mai profunde cugetari umane acumulate de-a lungul timpului. Il asigur ca va gasi tampenie in stare pura, cu tichia de margaritar la locul ei, atat dpdv al continutului cat si al elaborarii programei/cartii/capitolului/temei.)

...uh, punct.