(old blog) trecutul de-acum

Entry for September 14, 2006

Sa te “lupti” (nu e tocmai o lupta) cu trecutul, intalnindu-l… mergi in locurile trecutului nu numai cu gandul, dar si fizic. Contemplare, fara incercare violenta de diferentiere a temporalitatii. Sa respiri tot ce iti spune locul. Mintea libera…

Sunt la institutul francez din bucuresti, loc cu dubla valoare pentru mine. Loc important al copilariei mele, dar si unul din locurile cele mai placute din fostele joburi. Am lucrat aici vreo doi ani… am copilarit aici intr-un timp indefinit… era o lume paralela, ca a lui alice… l-am transformat in locul libertatii. Ajungeam aici printr-un act de libertate, de eliberare de lumea stramta in care traiam, iar aici intram intr-o lume care avea si ea regulile ei, reguli pe care nu mi le spusese nimeni. O stranie senzatie aveam de fiecare data intrand, sau mai bine zis iesind in acest loc. Eram constient de reguli necunoscute. Incat fiecare act al meu in aceasta zona avea marca libertatii, alegeam liber sa fac ceva despre care nimeni nu-mi spusese ca trebuie facut. Un loc al independentei…

Si chiar asa era inainte de 89. Acesta era teritoriu diplomatic, lumea aici “iesea” din Romania, scapa de sistemul incredibil in care traiam. Si poate ca si cei maturi alegeau sa creada asta, constienti, creandu-si si ei un loc iluzoriu in care sa poata fi liberi.